Quotessence
Home / Quotes / Quote by Gabriela Adameșteanu

Quote by Gabriela Adameșteanu

“Cand pierd increderea in cineva pana atunci apropiat, el se transforma, brusc, la fel ca in basme, in cel mai strain dintre straini: nu ma mai intereseaza sa-l inteleg. Prietenia este o stare magica si incontrolabila, la fel ca iubirea. Iti daruiesti fiinta interioara celuilalt si pe urma, brusc, incerci sa te recuperezi, dar o parte din tine va ramane, din pacate sau din fericire, mereu acolo, prizoniera trecutului comun.”

Quote by Gabriela Adameșteanu

Work

Anii romantici

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Gabriela Adameșteanu

Browse famous quotes and profile details for Gabriela Adameșteanu. more

You May Also Like

“Dincolo de iubiţi, sunt prietenii. Ce m-aş fi făcut eu fără fetele mele? Ce-aş fi făcut, dacă n-ar fi fost lângă mine în toate clipele de deprimare şi deznădejde prin care am trecut? Prietenii sunt lângă tine mereu, cred că aceasta e cea mai pură şi adevărată formă de iubire posibilă. Ei sunt lângă tine necondiţionat şi au mereu de oferit o îmbrăţişare caldă şi un umăr pe care să plângi.”

“Cinci prietene stând în jurul unei mese. Cinci prietene care au pornit pe un drum cândva demult, cu cincisprezece sau poate șaisprezece ani în urmă, și care s-au transformat în femei.Timpul le-a schimbat, însă ceva a rămas, ceva le-a ținut împreună și le-a adus zâmbetul când n-a mai fost soare să le zâmbească, le-a îmbrățișat când nu era nimeni să le îmbrățișeze. Și-au păstrat mereu dorința de a merge mai departe, dorința de a zâmbi, dorința de a fi împreună, de a iubi.”

“Minunata consecință a ideii că se contopesc două suflete și două voințe este că celălalt nu mai are de ce să-mi fie recunoscător mie pentru «serviciile ori favorurile pe care i le fac», la fel cum eu nu am de ce să-mi mulțumesc mie pentru faptele pe care le săvârșesc spre propriul meu bine. Prietenii de suflet nu numai că refuză să calculeze costurile și avantajele prieteniei, dar nu sunt nici măcar conștienți de ele. Însăși ideea de «favoare», «datorie» sau «recunoștință» e separatoare și nu poate decât să le repugne sufletelor cu adevărat contopite într-unul singur.”

“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie) pe scara laterală seara ne adunăm mulți treptele reci de ciment ne primesc ca pe colindătorii regelui avem vin fiert și uscături chitara portocalie se deformează lungă la lumânări mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb" putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare păcătuim cu gândul atârnat de balustradă mai târziu sârbii vin să cânte cu noi blonzi ca zeii de țară bombardată zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală cu vin fiert și uscături tot noi... bătrânii rockeri grei în coada chitării la miezonoptică.”