“Minunata consecință a ideii că se contopesc două suflete și două voințe este că celălalt nu mai are de ce să-mi fie recunoscător mie pentru «serviciile ori favorurile pe care i le fac», la fel cum eu nu am de ce să-mi mulțumesc mie pentru faptele pe care le săvârșesc spre propriul meu bine. Prietenii de suflet nu numai că refuză să calculeze costurile și avantajele prieteniei, dar nu sunt nici măcar conștienți de ele. Însăși ideea de «favoare», «datorie» sau «recunoștință» e separatoare și nu poate decât să le repugne sufletelor cu adevărat contopite într-unul singur.”
Book:Love: A History
