Quotessence
Home / Quotes / Quote by Virginia Woolf

Quote by Virginia Woolf

“Faima va dura poate două mii de ani. Și ce înseamnă două mii de ani?(întrebă domnul Ramsay, ironic, cu ochii țintă la gardul viu). Într-adevar, ce inseamnă, contemplate de pe creștetul unui munte, întinsele pustietăți ale secolelor? Până și piatra pe care o rostogolești cu vârful ghetei va dura mai mult decât Shakespeare. Iar mica lui luminiță va arde, fără prea multă strălucire, un an sau doi, dupa care va fi absorbită de o lumină mai puternică, și aceasta, la rândul ei, de o alta și mai vie.”

Quote by Virginia Woolf

Author

Virginia Woolf
Virginia Woolf

British modernist writer, known for her unique narrative techniques and profound portrayal of female experience. Her works include 'To the Lighthouse' and 'Mrs. Dalloway'. more

You May Also Like

“La unsprezece ani primisem în dar, de la Tilly, soţia unchiului Ionel, prima mea agendă. Nu-mi însemnam în ea programe sau proiecte, ci mici întâmplări trecute, boli, note căpătate la şcoală, vacanţe. Pe filele ei învăţam ce este timpul, felul în care el ne fură viaţa, dar şi felul în care memoria noastră o poate însuma: însemnările erau mărturia unei bătălii pierdute în realitate, dar câştigate în înţelegere.”

“Oareşce emoţii sunt de aşteptat de la un anticar când e luat pe sus, direct din pat, şi dus la Comandatură. Bine măcar că şoferul nici nu mă bagă în seamă, conduce maşina pe străzile încă pustii cu aroganţa învingătorului. Fericiţi cei ce nu-şi cunosc viitorul! Mă întreb ce-ar spune dacă i-aş şopti la ureche că, nu peste foarte mult timp, va fi mort, prizonier sau măcar muritor de foame.”

“Trebuie să existe o anumită disciplină a relaţiilor sociale. Pierderea de vreme este tot atât de periculoasă ca şi o izolare bolnăvicioasă. Jocul între a fi monden şi a putea să te concentrezi asupra unor probleme este necesar pentru formarea unui caracter sau în reuşita vreunei discipline. Cred că am ştiut întotdeauna să ţin în preajma mea oameni care mă interesau prin preocupările lor, caracterul lor, oameni care au dat dovadă că nu sunt plafonaţi în problemele lor şi că împreună cu ei pot discuta altceva decât cancanuri mondene. Am ştiut întotdeauna să deosebesc tranzitoriul faptelor, chiar atunci când erau fapte senzaţionale. O disciplină care m-a făcut - în sentimentele mele personale - să discern senzaţiile care creau o evoluţie a mea faţă de cele care-şi aveau numai o viaţă efemeră.”