Quotessence
Home / Quotes / Quote by Ursula K. Le Guin

Quote by Ursula K. Le Guin

“Când stai la marginea pustiului, crezi ca acesta poate fi intins. Crezi ca traversarea lui poate dura o luna, cel mult. Trec insa două luni, si trei, si patru, iar fiecare zi inseamna un pas mai departe in colb.”

Quote by Ursula K. Le Guin

Book:Gifts

Work

Gifts

Gifts is a narrative that delves into the lives of individuals whose experiences with giving and receiving gifts lead to profound personal development and change. more

Author

Ursula K. Le Guin
Ursula K. Le Guin

Ursula K. Le Guin, born on October 21, 1929, is an esteemed American author of science fiction and fantasy. Known for her profound philosophical insights, rich imagination, and unique narrative style, Le Guin's works have won numerous literary awards and have had a significant impact on science fiction and fantasy literature. Her most famous works include the 'Earthsea' series and 'The Left Hand of Darkness', which have won her awards such as the Nebula and Hugo Awards, and she has also received the National Book Award for lifetime achievement for her contributions to literature. more

You May Also Like

“Timpul este cel mai bun medicament pentru a ne transforma rănile care sângerează în cicatrici, iar corpurile noastre ar putea uita trauma, ochii noștri ar putea învăța să vadă culorile așa cum ar trebui să fie văzute, dar acest leac nu se extinde la sufletul nostru. Nu este. Timpul nu ne iartă păcatele și nici nu readuce morții.”

“EVERYWHERE I TURNED, EVERYWHERE I went, everybody had something to say about love. Mothers, fathers, teachers, singers, musicians, poets, writers, friends. It was like the air. It was like the ocean. It was like the sun. It was like the leaves on a tree in summer. It was like the rain that broke the drought. It was the soft sound of the water flowing through a stream. And it was the sound of the crashing waves against the shore in a storm. Love was why we fought all our battles. Love was what we lived and died for. Love was what we dreamed of as we slept. Love was the air we wanted to breathe in when we woke to greet the day. Love was a torch you carried to lead you out of darkness. Love took you out of exile and carried you to a country called Belonging.”

“Faima va dura poate două mii de ani. Și ce înseamnă două mii de ani?(întrebă domnul Ramsay, ironic, cu ochii țintă la gardul viu). Într-adevar, ce inseamnă, contemplate de pe creștetul unui munte, întinsele pustietăți ale secolelor? Până și piatra pe care o rostogolești cu vârful ghetei va dura mai mult decât Shakespeare. Iar mica lui luminiță va arde, fără prea multă strălucire, un an sau doi, dupa care va fi absorbită de o lumină mai puternică, și aceasta, la rândul ei, de o alta și mai vie.”

“La unsprezece ani primisem în dar, de la Tilly, soţia unchiului Ionel, prima mea agendă. Nu-mi însemnam în ea programe sau proiecte, ci mici întâmplări trecute, boli, note căpătate la şcoală, vacanţe. Pe filele ei învăţam ce este timpul, felul în care el ne fură viaţa, dar şi felul în care memoria noastră o poate însuma: însemnările erau mărturia unei bătălii pierdute în realitate, dar câştigate în înţelegere.”

“Oareşce emoţii sunt de aşteptat de la un anticar când e luat pe sus, direct din pat, şi dus la Comandatură. Bine măcar că şoferul nici nu mă bagă în seamă, conduce maşina pe străzile încă pustii cu aroganţa învingătorului. Fericiţi cei ce nu-şi cunosc viitorul! Mă întreb ce-ar spune dacă i-aş şopti la ureche că, nu peste foarte mult timp, va fi mort, prizonier sau măcar muritor de foame.”