Quotessence
Home / Quotes / Quote by Knut-Hamsun

Quote by Knut-Hamsun

“Uneori poate să-ți facă plăcere să fii tras de păr. Ca să vezi cât de ciudată e firea omului. Nu-i cu neputință să te lași târât peste munți și văi - și dacă cineva te întreabă ce ți se întâmplă, tu să răspunzi încântat: Sunt tras de păr! Iar dacă te întreabă: Să nu-ți ajut să scapi? Atunci tu să răspunzi: nu. Și dacă, în sfârșit, te întreabă: Dar cum poți să rabzi să fii tratat așa? Tu să răspunzi: Da, pot, fiindcă ador mâna care mă trage de păr.... Știi tu, Eva, ce înseamnă să speri?”

Quote by Knut-Hamsun

Author

Knut-Hamsun

Browse famous quotes and profile details for Knut-Hamsun. more

You May Also Like

“Vine un moment în viaţa omului în care trebuie să se trezească din rutină şi din amorţeala sufletului şi să-şi evalueze viaţa, cu tot ceea ce înseamnă ea: realizări, eşecuri, fericire, tristeţe şi oameni. Un moment de sinceritate, în care să înceteze să se mai amăgească. De prea multe ori amânăm acel moment. Îl amânăm, poate, din lipsa de curaj, de dragul unor oameni pe care-i iubim şi care depind de noi, de teama că un nou început nu ne asigură o reuşită, sau poate pentru că încă nu suntem pregătiţi să abandonăm drumul care nu ne duce nicăieri şi să pornim spre drumuri noi. Nu e uşor... Pentru că un astfel de moment presupune rupturi dureroase de oameni, de locuri şi renunţări la vise. Omul nu ştie cât este de puternic până când nu se aruncă în luptă. Iar teama de eşec îl face uneori laş şi îl obligă să se resemneze cu o viaţă lipsită de frumos şi de sens. Sau e posibil ca, uneori, omul să uite să se preţuiască şi trăieşte cu impresia că nu merită o viaţă frumoasă, că fericirea este pentru cei aleşi, şi de aceea nici nu îndrăzneşte măcar să spere, să viseze şi să lupte. Acest moment îl sperie... îl sperie schimbările drastice, alegerile, luptele, incertitudinile şi nu se gândeşte aproape deloc că el înseamnă, de fapt, un nou început, alte posibilităţi, o salvare dintr-o viaţă netrăită aşa cum ar trebui. Şi astfel îşi iroseşte viaţa şi se abandonează pe sine neputinţei. Iar într-o zi se trezeşte cu sufletul încărcat cu regrete şi cu convingerea că e prea târziu...”

“Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate... Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune... Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie... Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită... Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată... Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli... Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie... Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim... Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă... noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!”

“Mi amigo sabía muy bien que yo nunca había tenido una mascota en casa, que mi madre no aceptaba ni moscas bajo su mismo techo, que mi hermana era alérgica a los gatos, que mi hermano estaba en contra del cautiverio de animales salvajes, que mi padre se opondría de manera contundente sin mayor motivo, etc., sin embargo, se arriesgó a encargarme su bicho, porque se acordaría tal vez de cuando hojeábamos juntos en las tardes de nuestra niñez una y otra vez todos mis libros de 'La vida de los animales' de Espasa Calpe. O simplemente se atrevió porque el amigo de la infancia es ese al que no podríamos negarle ningún favor y, aunque no lo viéramos varios años, bastaría con reencontrarlo de casualidad en la calle para tener la sensación de que el día anterior fue la última vez que lo vimos".”