Quotessence
Home / Quotes / Quote by Ion Druță

Quote by Ion Druță

“O, soare balcanic, revărsat peste văile şi dealurile moldave, o, acele iubiriscurte, scînteietoare, istovitoare, cît de mult aduceţi voi în scurta noastră trecere pe acest pămînt, şi cît de mult luaţi cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată...”

Quote by Ion Druță

Book:Frunze de dor
Create image

Work

Frunze de dor

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Ion Druță

Browse famous quotes and profile details for Ion Druță. more

You May Also Like

“Izolarea la care au fost supuși basarabenii în timpul regimului țarist a făcut ca aceștia să nu fie pregătiți pentru evenimentele care au avut loc în anii 1917‑1918. După cum am văzut în capitolele precedente, unii dintre ei se „deșteptau“ în timpul studiilor din marile orașe ale Imperiului Rus, când luau exemplu de la estonieni, polonezi, ucraineni etc. Văzând că aceștia vorbeau în propria limbă, aveau un cult pentru propriii lor scriitori etc., moldovenii au început să aibă idealuri precum introducerea limbii române în școală, biserică și administrație sau chiar proclamarea unei autonomii locale în Basarabia. Acestor idealuri li se adăuga, sub influența mișcărilor socialiste din Rusia, necesitatea de a dobândi „pământ și voie“, cum spuneau ei, ceea ce se traducea prin introducerea votului universal și realizarea unei reforme agrare. În special aceste două deziderate îi mobilizau pe moldoveni, iar pământul era cerința cea mai importantă pentru ei. În ceea ce privește unirea cu România, aceasta nu exista în lista de deziderate ale elitei basarabene în 1917, cu mici excepții. Atașamentul față de Rusia era unul puternic, moldovenii considerând că problemele pe care le întâmpinau se datorau doar regimului țarist. Guvernul provizoriu sau „vremelnica stăpânire“, cum i se spunea, avea o componentă socialistă solidă, ceea ce le dădea încredere românilor din Basarabia că viitorul le va aduce realizarea reformelor sociale de care aveau nevoie. Pe de altă parte, majoritatea moldovenilor nici nu erau conștienți de apartenența lor la poporul român, mulți aflând de acest lucru cu ocazia intrării în contact cu frații lor de peste Prut, pe frontul din România. În plus, chiar dacă unii ar fi vrut, în sinea lor, ca Basarabia să se unească cu România, acest lucru părea imposibil din moment ce România era aliată cu Rusia în război.”

Ww1Istorie1918RomâniaMoldovaBasarabiaMarea Unire
Book:Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au făcut Unirea
Create image

“Originea familiei Miclescu este un subiect încă deschis. Oficial, întemeietor al acestui neam este considerat a fi Ionașco diacul din Gugești, trăitor la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, al cărui fiu, Gligorie, a avut în stăpânire satul Miclești, iar urmașii săi au adoptat numele Miclescu de la această moșie. De la aceștia și până în zilele noastre există o continuitate clară de la o generație la alta, demonstrată de documente. Rădăcinile familiei sunt însă mult mai vechi și merg probabil până în secolul al XIV-lea. Apar însă pe parcurs câteva incertitudini, iar istoricii și genealogiștii au lansat de-a lungul timpului mai multe supoziții, făcând totodată o serie de confuzii.”

IstorieRomâniaMoldovaBoieri
Book:Jean Miclescu: boierul de la Călinești
Create image

“Towards the end of the eighteenth century, Russia began a period of rapid expansion with the aim of making the Black Sea a Russsian lake and, ultimately, gaining access to the Mediterranean. Moldavia and Wallachia were importantly situated pawns in that game, while the Western Powers manoeuvred among themselves to exlude Russia from the Balkans. They thereby found themselves propping up a decadent Ottoman Empire while at the same time espousing the values of liberalism or, more often, romantic nationalism. Ideology, usually, but not always, took second place to realpolitik. At the same time, Austria-Hungary hoped to expand south-east into the Balkans.”

RomaniaBalkansOttoman EmpireAustria HungaryMoldovaRussian EmpireBlack SeaWallachia
Book:Roads That Move: A Journey through Eastern Europe
Create image

“As a political leader, Xenophon was forced to adapt himself to this situation and to induce those he led to do so. Among the most impressive passages in the Anabasis are the speeches in which he instructs his fellow Greeks on the necessity of compliance with certain Spartan demands that are far from just or reasonable and, in general, on the necessity of accommodating themselves to “those who now rule Greece.” [123] Readers who are at all sensitive to how harsh political necessity can occasionally be may also find in Xenophon the writer, in his treatment of the Spartans, a model of how to proceed under like circumstances. He applauded and thus encouraged what was good, while pointing out without rancor or bitterness what was bad, to the extent that it was prudent and useful to do so. To return to what distinguished him from the elder and younger Cyruses, the high qualities which in the case of the two Persians (that is, barbarians) could be prevented from doing political harm only by being suppressed, or excised from the soul, could safely thrive in Xenophon, who had had the benefit of a Socratic education, an education that those qualities among others fitted him to receive. [123] Anabasis VI 6.8–16 and VII 1.25–31; compare III 2.37 and VI 1.26–28.”

XenophonAnabasis
Book:History of Political Philosophy
Create image

“But whereas Cyrus wanted his praises to be sung by all human beings, Xenophon was concerned primarily with honor from his friends.[125] Unlike Cyrus, he was not as eager for praise from incompetent judges as from competent ones. This difference helps us to understand his equanimity in the face of the most varied political fortunes: for example, the dignity and wit with which he defended himself when confronted with ingratitude and baseless hostility on the part of the very men whose lives he had saved.[126] It helps us also to understand his ability to leave political life to return to a private life. [...] Country retirement, while lacking the immediate challenges to heart and mind presented by politics at their peak, would have appealed to him as allowing more leisure for contemplation and writing—especially since that contemplation might embrace, as we know from the Anabasis that it did, his own political experiences among other things. For a man like Xenophon, the contemplative reliving of experiences was sure to be a deepening of them. It could thus have been looked forward to as promising a more profound enjoyment than the original experiences themselves, and one less mixed with pain. [125]Cyropaedia III 2.31; Anabasis VI 1.20. 126. [126]Anabasis VII 6.11 ff.; compare V 7.5 ff. and 8.2 ff.”

RetirementXenophonAnabasis
Book:History of Political Philosophy
Create image