Quotessence
Home / Quotes / Quote by Milovan Vitezović

Quote by Milovan Vitezović

“Razumem ja to, da Beograd mora da stigne evropske prestonice. Ali, ne može se nikada vek preskakati godinom. Ne može se pet godina stavljati uz pet vekova. Moraju tu proći decenije. Najmanje možemo vekove određivati spratovima. Žurba je veliki saveznik kajanja. Ne smemo dozvoliti da naši graditelji mrze svoj grad. Baš zato što ide iza drugih gradova, Beograd ne sme da ponavlja njihove greške. Mora se prostor prvo navići na čoveka. Ne može se, tek tako, izaći na ledinu i podići tek tako deo grada. Ako pristanem na haos, haos će zavladati mnome.”

Quote by Milovan Vitezović

Book:Šešir profesora Koste Vujića
Create image

Work

Šešir profesora Koste Vujića

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Milovan Vitezović

Browse famous quotes and profile details for Milovan Vitezović. more

You May Also Like

“Taxiul gonea printr-o mare de ricșe, mașini și motociclete, într-un șablon desprins din lumi paralele. Un aha moment mă înghiontea în gânduri la fiecare tresărire. Roțile păreau că circulă în legea lor, căutându-și loc între bucăți de drum despletite între curgeri de mișcare. O geometrie circulară își ascuțea privirile peste toată strada. Părea un haos total, și totuși, lumea se împletea într-o armonie năucitoare. Roți, oameni, gânduri și emoții. Toate erau acolo, într-o structură perfect construită. Șoferul, un bătrânel simpatic, îmi arunca câte o privire încurajatoare în oglinda din față, cu un zâmbet larg: “No worries, ma’am! You are safe.” “Aha, îmi răspundeam printr-o grimasă mai mult speriată decât zâmbitoare, “o fi safe, dar ăștia circulă ca-n codru.” Părerea mea. Părerea lor însă nu coincidea cu impresiile mele, iar codrul lor era deja demult bătătorit de hoarde de motoare umblătoare.”

HaosArmonieImpresiiMotocicleteRicseTaxiul
Book:Ochi de Poveste
Create image

“Parcînd în faţa Hotelului Roman, mi-am dat seama că şi fericirea poate fi resemnată, asta e ce o aseamănă cu sora ei veşnică, nefericirea. Rugăciunea, chiar şi nerostită, mi se îndeplinise: primisem cîteva ore alături de singura fiinţă de care aveam să mă îndrăgostesc vreodată. Erau orele din miezul cărora, în nefăcutele mele planuri, trebuia să-mi hrănesc restul vieţii. Ca un pictor care nu poate arăta lumina altfel decît prin umbre, nici eu nu-mi putea reprezenta înălţimea momentului altfel decît respirînd prăbuşirile viitorului.”

FericireNefericire
Book:Milena şi vremea jigodiilor
Create image

“Hello Ra," he said in a kindly voice. "It's been a long time." A feeble voice from behind the chair said,"Can't play. Go away." "would you like a treat?" Apophis asked. "we used to play so nicely together. Every night, trying to kill each other. Don't you remember?" Ra poked his head above the throne. "Treat?" "How about a stuffed date?" Apophis pulled one out of the air. "You used to love stuffed dates, didn't you? All you have to do is come out and let me devour— I mean entertain you." " Want a cookie," Ra said. "What kind?" "Weasel cookie." I'm here to tell you, that comment about weasel cookies probably saved the known universe.”

CarterRaApophisWeasel Cookies
Book:The Throne of Fire
Create image