Quotessence
Home / Quotes / Quote by Biagio Maffettone

Quote by Biagio Maffettone

“What if your greatest struggles were secretly shaping your finest moments? Every setback is an invitation—an opportunity to become the person you’re destined to be. Embrace the struggle; greatness grows in the gap.”

Quote by Biagio Maffettone

Create image

Author

Biagio Maffettone

Browse famous quotes and profile details for Biagio Maffettone. more

You May Also Like

“In romanul „Grednel”, John Gardner vorbeste despre un om intelept care isi sintetizeaza meditatiile asupra misterelor vietii in doua postulate simple ”Lucrurile pier incet, alternativele exclud”. [...] Cel de-al doilea, „alternativele exclud”, este o cheie importanta pentru a intelege de ce nu e usor sa iei decizii. Decizia presupune invariabil o renuntare: pentru fiecare da trebuie sa existe un nu, fiecare decizie eliminand sau distrugand alte optiuni (radacina cuvantului „decide” inseamna „ucidere”, ca in omucidere sau sinucidere).”

ViataMoarteMisterele Vietii
Book:Love's Executioner and Other Tales of Psychotherapy
Create image

“Ce gust ciudat are un adio. Deja de vreo câțiva ani încercam să îmi imaginez ce aș fi făcut dacă aș fi descoperit că am o boală mortală, dacă mi s-ar fi spus că mai am de trăit doar două luni. Mă gândeam că mi-aș fi salutat prietenii, invitându-i la o cină și luând cuvântul la sfârșit, la desert, pentru a le anunța noutatea, pentru a îmi lua rămas-bun de la ei pentru totdeauna. Apoi mă vedeam plecând cu schiurile legate de capota mașinii, într-o ultimă vacanță pe zăpadă, pentru că s-ar fi întâmplat cu siguranță iarna. Îmi spuneam că aș fi parcurs în sus și în jos pistele pe care le iubeam, coborârile cele mai grele, pârtiile deschise, că aș fi schiat de la deschiderea teleschiului până în momentul în care băiatul de la teleferic ar fi pus cordonul închizând accesul. (...) Dar mai ales mă gândeam că aș fi încercat să simt îndelung gustul unui adio, un gust care ar fi trebuit să fie acela al vieții, dar tot mai slab, ca o gumă americană mestecată prea mult, tot mai slab, până la a dispărea de tot și atunci, acela ar fi fost momentul să plec. Vedeți, doamnă judecător, ce fire veselă am?”

MoarteViațăScrisoriJudecător
Book:Al mio giudice
Create image

“Poate că speranța e combustia psihică sub-înțeleasă a vieții. Avem sădit în noi un program de așteptare al unui „totuși va fi bine”, iar asta, culmea!, în condițiile în care ne naștem cu o condamnare la moarte în buzunar. Suntem hărăziți morții, și cu toate astea traversăm etapele vieții sperând, așteptând mai binele.”

MoarteViațăSperanțăAșteptare
Book:Dialoguri de duminică: o introducere în categoriile vieții
Create image

“Dragostea e ca spărgătorul de muzee: intră în tine dosnic, prin crăpături neştiute, se strecoară prin canale insalubre pînă în mijlocul secret al sufletului, iar de-acolo, neştiind să facă diferenţa între ce-i frumos şi ce nu, bagă în traistă cea mai păzită dintre pînze, cea mai veche dintre statui, cea mai sclipitoare dintre coroane. Şi cu tolba asta de furăciuni pripite dragostea se duce la picioarele femeii din care s-a născut şi, deşertînd-o, îi spune: iată-ţi ofranda! Dragostea n-are gust propriu. Dragostea e un whisky, sorbind aroma şi culoarea doagei în care s-a turnat. Unii simt gustul miracolului, alţii pe cel al puterii, ori al poeziei, ori al vieţii împlinite. Mie unuia, ca să n-o confund şi să n-o uit, dragostea mi-a lăsat pe esofag, un pic mai sus de capul pieptului, gustul morţii. O fi că am citit eu cărţile nepotrivite, sau poate că băusem prea mult în zilele alea, habar n-am. Dar, privind încheietura Milenei, cu pielea subţire, întinsă peste capătul rotund şi proeminent al radiusului, venele urcînd albastru spre nişte degete lungi şi subţiri, cu unghii tăiate rotund, şcolăreşte, am simţit numai şi numai moarte. Dorinţa nefirească de a nu mai exista, cea mai seducătoare dintre dorinţe, m-a copleşit într-o ciunteală de clipă. Ada Kaleh înghiţită de Dunăre, cu tot cu trecut, şi poveşti, şi rahat, şi sugiuc.”

DragosteMoarteMilena
Author:Mihail Bender
Create image

“Există momente când eşti „mai puţin decât tine însuţi" şi mai puţin decât orice. Mai puţin decât un obiect pe care îl priveşti, mai puţin decât un scaun, decât o masă şi decât o bucată de lemn. Eşti dedesubtul lucrurilor, în subsolul realităţii, sub viaţa ta proprie şi sub ceea ce se întâmplă în jur... Eşti o formă mai efemeră şi mai destrămată decât a elementarei materii imobile. Ţi-ar trebui atunci un efort imens ca să înţelegi inerţia simplă a pietrelor şi zaci abolit, redus la „mai puţin decât tine însuţi" în imposibilitatea de a face acel efort.”

ViataMoarteMomenteMax Blecher
Book:Inimi cicatrizate; Întâmplări în irealitatea imediată
Create image