Quotessence
Home / Quotes / Quote by Frédéric Beigbeder

Quote by Frédéric Beigbeder

Work

Windows on the World

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Frédéric Beigbeder

Browse famous quotes and profile details for Frédéric Beigbeder. more

You May Also Like

“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.”

“Nu există moarte frumoasă. Când mor, oamenii nu se sparg în mii de fluturi ori în frânturi de curcubeu. Nu se ridică nicio cortină dacă strigă cineva ”bis!” și nu există nicăieri vreo mulțime care să aplaude liniștea lăsată în urmă. Nu te sărută pe tâmplă vreo zână și niciun înger nu-ți alină durerea. La revedere, drum bun! Un ultim icnet și gata. Fără generic de final.”

“Şi ca să vrei să mori şi ca să vrei să trăieşti îţi trebuie putere. De obicei, oamenii trăiesc ca somnambulii, duşi zi de zi de bucurii, dureri, întâmplări, speranţe, dar nimic lucid, mai ales când frica de moarte devine o obsesie: ameţeala asta îi duce până în preziua morţii. Nimeni nu e fericit nici în faţa păcatelor, nici în faţa responsabilităţilor, de teama morţii, de misterul morţii… Absolut tot nu-şi poate spune omul nici chiar lui însuşi: sinceritatea absolută nu cred că poate exista. Omul este un mister chiar pentru el însuşi. Omul poate – într-adevăr – prin inteligenţă, voinţă şi muncă să stăpânească din natura înconjurătoare enorm de mult, asta fiind „victoria„ lui asupra vieţii.”