“Apoi Clarisse McClellan vorbi din nou. ― Te superi dacă îţi pun o întrebare? De cît timp eşti pompier? ― De zece ani, de la vîrsta de douăzeci de ani. ― Citeşti vreodată cărţile pe care le arzi? ― E interzis prin lege! rîse el. ― Oh. Desigur. ― E o muncă bună. Luni ardem Millar, miercuri ardem Whitman, vineri Faulkner, le facem scrum, apoi ardem şi scrumul. E deviza noastră oficială. Merseră mai departe şi fata îl întrebă: ― E adevărat că, în urmă cu mulţi ani, pompierii stingeau focurile în loc să le aprindă? ― Nu. Casele au fost întotdeauna construite din material neinflamabil, te rog să mă crezi. ― Ciudat. Am auzit că, odinioară, casele luau foc din întîmplare şi pompierii erau necesari ca să stingă focul. El rîse.”
Book:Fahrenheit 451
