“Rubaiyat Revină-n glasul meu persanul vers Spre a ne aminti că timpul-i un divers Mod de-a urzi avide visuri vane, În taine risipite-n univers. Din nou să spună că țărână-i focul, Țărână-i trupul, și că asta-i jocul: Viața mea și-a ta sunt râu ce curge Necontenit și repede-n tot locul. Și că impunătorul monument Zidit cu trudă, din trufie, lent, Un vânt fugar e numai, că-n lumina Lui Dumnezeu un veac e un moment. ... Te rog, persană lună, să revii, Și voi, incerte-apusuri aurii. Azi e ieri. Nu ește decât ceilalți. Tărână-i chipul lor. Cu morții-învii.” PoetryStoicismBorgesClassicismOmar Khayyam Author:Jorges Luis Borges