Quotessence
Home / Authors / Zaharia Stancu Books

Zaharia Stancu Books

Author

Șatra

A source page for quotes linked to Zaharia Stancu.

0 quotes

Related Quotes

“Din vremuri străvechi ne-au venit cîntecele şi horele, proverbele şi ghicitorile şi basmele. Oamenii care le-au născocit în ceasurile lor de bucurie ori de tristeţe au trăit pe aceste meleaguri, au suferit ca şi cei de astăzi împilări. Cînd n-au mai putut să rabde, s-au răzvrătit, au ridicat topoarele şi au vărsat sînge pe care l-au plătit apoi cu sînge de-al lor şi, învinşi, au plecat capul şi au îndurat mai departe obidă şi împilare, batjocură şi suferinţă. Mai-marii pămîntului au avut putere să le lovească şi să le biciuie trupurile, dar sufletul poporului a rămas mai departe slobod. Nimeni n-a putut niciodată să robească sufletul. Loveşti trupul omului, şi trupul slab se zvîrcoleşte şi sîngeră, geme şi ţipă. Dar sufletul rămîne slobod, ca o pasăre care s-a ridicat în slăvile cerului. N-ai cum s-o ajungi, n-ai cum s-o atingi, nici cu biciul, nici cu piatra, nici cu glonţul. Ţii trupul omului în obezi şi-l afumi cu fum de ardei iute. Gîndul zboară slobod. Omul gîndeşte că va veni o zi în care şi trupul lui va fi slobod. Nădăjduieşte. Se întăreşte.”

Suflet
Book:پابرهنه‌ها
Create image

“Inspectorul a scos un teanc de hîrtii. A început a mîzgăli hîrtia. — E adevărat că ai vorbit copiilor despre Ion-vodă cel Cumplit? — E adevărat. Trebuia să vorbesc. E în programă. — E adevărat că ai spus că Ion Armeanul i-a tăiat pe boieri şi chiar pe preasfinţitul mitropolit al Moldovei, în ziua de Paşte? — E adevărat. Scrie la carte. — E adevărat că ai povestit copiilor cum l-au vîndut boierii pe domnitor, turcilor? — E adevărat. Scrie la Cartea de citire. — E adevărat că ai stăruit asupra faptului că Ion Armeanul îi iubea pe ţărani şi-i ura pe boieri? — E adevărat. Scrie... — Ştiu. La Cartea de citire... — Atunci... — E adevărat că la această lecţie ţi-ai dat osteneala să le vorbeşti copiilor frumos? — E adevărat. Cum să nu fie adevărat? — De ce aţi făcut asta? [...] — Sunt lecţii care îmi plac. Pe acestea le predau cu căldură, cu pasiune chiar... [...] Alte lecţii le predau uscat, acelea care nu-mi plac, de pildă Mihai Viteazul, care i-a legat pe ţărani de pămînt, robindu-i şi mai mult boierilor. Nu-mi place Constantin Brîncoveanu, care a jupuit ţara şi a adunat averi nemăsurate... [...] — Dar la Cartea de citire scrie altfel... — Fals. Fals. Cartea de citire e falsificată în multe locuri. Cunosc adevărul din documente... — Cu asemenea documente, cu asemenea învăţători, n-avem ce face. Eşti pensionar? — Da. Cu prelungire în activitate. — Ţi-am tăiat prelungirea. Părăseşte şcoala. — O s-o părăsesc... — Acum! [...] — Să trăiţi, copii! Să rămîneţi sănătoşi şi să nu uitaţi a citi cartea cum nu e scrisă, cum v-am învăţat eu. [...] Adevărul, să căutaţi adevărul în cărţi. Sînt şi cărţi mincinoase. Multe. Să învăţaţi a le deosebi pe cele bune de cele rele...”

Istorie
Book:پابرهنه‌ها
Create image

“N-aţi petrecut nici o noapte pe cîmp? Cine a spus că noaptea cîmpul doarme? Noaptea cîmpul trăieşte. Fiecare fir de iarbă trăieşte, pe fiecare fir de iarbă lunecă gîze, gîze şi alte vietăţi care stau ascunse ziua în cutele ierburilor, la rădăcinile lor, una cu ţărîna... Cine a spus că noaptea cîmpul doarme? Noaptea, cîmpul îşi trăieşte viaţa lui. Şopîrle lungi, pămîntii, lunecă reci printre ierburi. Fiecare vietate pîndeşte altă vietate, o adulmecă, o prinde, o înghite... Fiecare fir de iarbă, fiecare fir de grîiu, fiecare fir de floarea-soarelui ori de porumb, noaptea deschide ochii, priveşte slava... Deschide larg buzele, respiră văzduhul... Deschide larg braţele, îmbrăţişează răcoarea udă. Răcoarea e lacrima stelelor. Noaptea vîntul e viu, viu ca un om, viu ca un şarpe, viu ca un şoim. Noaptea cerul e viu, îl vezi cum se roteşte. Uite!... Aseară, Carul mare era acolo, spre miază-noapte... Acum, cînd se apropie zorile, Carul mare şi-a strîmbat oiştea. Iată-l spre miazăzi, deasupra pietroaselor nesfîrşiri bulgare. Noaptea pămîntul e viu. Aţi rămas lîngă cişmea noaptea? Apa curge mai vie, mai repede parcă, gîlgîiala ei pare plină de bucurie. Dacă o încerci, bagi de seamă că are alt gust - gust de miez de pămînt. Aţi adormit vreodată pe cîmp noaptea? Dorm pe cîmp noaptea, înfăşurat în cojoc ori în pătură. E tare pămîntul! E tare. Cînd îl calci cu piciorul, e tare. Noaptea, cînd te-ntinzi pe ierburi să dormi, şi ierburile se culcă sub tine supuse, pămîntul e moale, mătăsos, de parcă ar fi făcut din puf de nori străvezi... Aţi dormit vreodată pe cîmp noaptea? Dorm deseori noaptea pe cîmp. Ştiu că dorm. Visez. În vis ştiu că visez. Da - dorm şi ştiu că dorm. Şi pleoapele mele sînt căzute peste ochi şi totuşi simt stelele şi simt văpaia lunii cu pielea trupului... Da - dorm şi ştiu că dorm. Mă bucur totuşi că dorm atît de bine, atît de uşor. Urechile mele sînt adormite. Totuşi, aud glasul cîmpului şi ştiu că-l aud - cu unghiile, cu picioarele, cu întregul meu trup. Glasurile acestea nu mă turbură, nu mă trezesc - dimpotrivă, mă afundă şi mai adînc în puful dulce al somnului. Şi cu cît mă cufund mai adînc în puful dulce al somnului, cu atît ştiu mai bine că dorm, cu atît văd mai bine noaptea, noaptea pe care n-aş putea-o cuprinde cu ochii, şi cu atît mai bine glasurile cîmpului, ciudate, pline de taină, glasurile cîmpului care vorbesc noaptea mii şi mii de graiuri, pe care urechile mele nu le-ar auzi treze şi nu le-ar înţelege...”

Noapte
Book:پابرهنه‌ها
Create image

“Bucuriile tot copiii ţi le dau. Îi vezi cum cresc de cînd deschid ochii, cum se tîrăsc de-a buşilea, cum încep a sta copăcel şi apoi merg ca omul, în două picioare, cum se ridică pînă la genunchi, mai sus de genunchi, cum trec de la gîngăvit la vorbă, la înţelegere. Nu bagi de seamă cum curge vremea, te pomeneşti cu ei gogeamite rumânii... Omul care nu prăseşte copii, de ce mai vieţuieşte? E ca pomul fără rod pe care-l tai din rădăcină şi-l arunci la uscături...”

Copii
Book:پابرهنه‌ها
Create image