Quotessence
Home / Quotes / Quote by Éric-Emmanuel Schmitt

Quote by Éric-Emmanuel Schmitt

“La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru.”

Quote by Éric-Emmanuel Schmitt

Work

Oscar et la dame rose

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Éric-Emmanuel Schmitt

Browse famous quotes and profile details for Éric-Emmanuel Schmitt. more

You May Also Like

“– Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv. – Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie? – Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie. – După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.”

“Orice om trăieşte realitatea după măsura puterii lui. Interpretarea realităţii, iată ce ne deosebeşte unul de altul. E una dintre problemele majore, etern valabile, adică problema implacabilului, problema caracterului cu care te naşti, deci şi problema libertăţii omului de a-şi mânui destinul… Primordial, pentru a înţelege această libertate, trebuie înţeles perfect că libertatea nu poate exista decât dacă cunoşti legile naturii, ale eternelor realităţi, chiar când ele ne par iluzii. Responsabilitatea omului faţă de viaţă este totală. Această responsabilitate face parte din libertatea lui efectivă, dar trebuie înţeles că viaţa nu poate fi împlinită decât iluzoriu: aceasta este marginea libertăţii omului.”

“Unul dintre cele mai grele lucruri de realizat în viaţă este ca cineva să devină conştient de defectele lui, să lupte cu ele şi să le învingă. De obicei, cu vârsta, omul capătă mai multă experienţă a vieţii şi ştie mai bine să se mişte printre calităţile şi defectele lui. Dar transformarea fundamentală a fiinţei lui nu se realizează… Este foarte dificil când înaintezi în vârstă şi-ţi dai seama că partea cea mai mare a vieţii a trecut şi că n-ai realizat ceea ce de fapt ar fi fost datoria ta să realizezi… Sper să fiu oarecum liniştită în privinţa asta, cu toate că - la drept vorbind - cu cât reuşeşti într-un domeniu propus, îţi dai seama de incomensurabilul efort ce ţi-ar mai rămâne de realizat. Dar toate aceste etape nu sunt decât vicleşugurile vieţii pentru îmbunătăţirea calităţii omeneşti, a fiecăruia la nivelul lui.”