Quotessence
Home / Quotes / Quote by Kōbō Abe

Quote by Kōbō Abe

“«Но ведь когда смотрят, будто ножом вырезают твой облик, кажется, что срывают одежду…»”

Quote by Kōbō Abe

Book:The Box Man
Create image

Work

The Box Man

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Kōbō Abe

Browse famous quotes and profile details for Kōbō Abe. more

You May Also Like

“If it’s a girl,” she continued, “let’s not allow her too much education.” “I agree,” Matsuda answered. “Too much schooling is no good anyway.” “Of course, we’ll have to send her for the compulsory years.” “No, they’re the worst. Let’s hire tutors.” “Far too expensive. I’ll never agree to that,” Fumiko replied. “No, she can just go to the local school. When she graduates from junior high, I’ll keep her at home and treat her like a maid. By this time of the morning, she’ll be up cooking our breakfast. I’ll be lying in bed like this, taking it easy with you.” “That sounds nice.” “So it appeals to you. In that case, I’ll make her cook breakfast when she’s in grammar school.” “Will a first-grader be able to cook?” “She won’t have any choice. And she’d better get the rice just right.” “The poor little thing!” “But it’s best to be strict with girls — better for them.” “True.” “I’m not going to have a girl who thinks too much. Let’s raise her so she’ll never talk back. I don’t mean just so she can restrain herself — I want her incapable of talking back — a girl who has no opinions of her own. A girl who does what she’s told, automatically, like an idiot. Even her face must be an idiot’s face.” “A girl like a doll.” “Yes. When she’s small, I’ll train her to serve other people, like a good little wife — like the girls in ancient China. As soon as she gets out of school, I’ll marry her off.” “I’ll go and visit her. I’ll take her some of that sugar we got as a present, behind your back.” “Will you indeed.” “But you never use it to cook with. There’s too much, anyway.” “How do you know?” “You told me.” “Did I? Well, take it, then.” “I’ll go and see her every Sunday.” “Her husband won’t like that.” “That’s all right. He’ll understand. I’ll find her a kind husband.” “He won’t stay that way. I’ll encourage him to be cruel and mean. You must encourage him, too — to have affairs and drink. If you meet any beautiful women, you mustn’t keep them for yourself. Send them over, lots of them, to him, just like the sugar. She won’t get any sympathy when she comes over to complain. I’ll show her my body. ‘Look!’ I’ll tell her: ‘Look at what your father does to me. I can bear it, and so should you!”

Japanese Literature
Book:Toddler-Hunting & Other Stories
Create image

“„Există unii care, socotind că patosul este neapărat trebuincios teatrului de păpuşi, folosesc adesea în scrierile lor cuvinte ca «m-a mişcat adine », sau care atunci cînd cîntă versurile o fac pe glasuri tulburate de lacrimi. Aşa ceva nu-i genul meu. Eu am rezervele mele faţă de patos. Atunci cînd există sobrietate, rezultatul e mişcător şi, cu cit vor fi mai puternice şi mai sigure melodia şi cuvintele, cu atit mai adîncă emoţia stîrnită. De aceea, cînd cineva spune despre ceva întristător că e întristător acela pierde tilcurile, iar la sfîrşit pînă şi impresia de tristeţe păleşte. E important nu; să se afirme « este trist », ci să se perceapă tristeţea." (Chikamatsu)”

PoetryJapanese LiteratureKeeneSugestion
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“În literatura japoneză ceea ce rămîne neexprimat se ia în seamă cu tot atîta grijă ca şi ceea ce se exprimă, la fel cum în pictura japoneză spaţiile goale sînt făcute să aibă o putere de evocare la fel de mare cu a munţilor şi pinilor îngrijit conturaţi. Pare că se manifestă mereu o împotrivire instinctivă la rostirea cuvintelor limpezi, fie ele „sînt atît de fericit" sau „e atîta tristeţe". Rareori este acceptată prezentarea în totalitate a unei privelişti sau a unei experienţe.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Ceea ce încercau, în schimb, să facă poeţii şi pictorii japonezi se poate ilustra excelent printr-o anecdotă celebră. Se spune că într-o zi un mare general, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, aştepta o vizita. Fu informat că urma să vină cineva care nu trebuia să-i vadă îmbrăcat în armură, aşa că îşi trase pe el în grabă o mantie uşoară de mătase albă. Efectul dat de sclipirea armurii lustruite prin mătasea subţire este cel spre care năzuiau poeţii. Scriitorii japonezi n-au dorit niciodată să descrie întreaga măreţie a generalului cu armură, nici toată frumuseţea unei zile de primăvară. Ei au preferat să vorbească despre sclipirile metalului, sau despre înflorirea unei singure flori, făcîndu-ne astfel pe noi să ne imaginăm restul întregului din care s-au distilat aceste citeva picături.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Încercarea de a reprezenta entităţi mai largi prin mici detalii a condus la un realism şi o concreteţe a imaginii care contrastează în mod straniu cu ambiguitatea nebuloasă a efectului general. Zgomotul apei în care sare o broască, ţîrîitul ascuţit al greierilor, parfumul unei flori necunoscute pot fi imaginea centrală în jurul căreia se construieşte un poem japonez. Aici putem detecta influenţa doctrinei budiste Zen, susținea, între altele, că iluminarea poate veni din orice percepție. Săritura broaştei ce tulbură liniştea profundă a unui iaz putea fi şi ea un med de a obţine iluminarea, asemeni unei autentice întruchipări a vieţii.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Literatura lor conţine citeva din cele mai lungi romane şi piese de teatru din lume, unele dintre ele de o inaltă ţinută literară, dar aptitudinea specială a japonezului pentru detaliul splendid şi sugestiv n-a fost egalată de înzestrarea sa pentru construcţie… Privind retrospectiv, ne reamintim romanul prin fărîme minunat colorate ce se îmbină cumva .într-un întreg nedefinit. Şi aşa cum pictorii impresionişti europeni creează o iluzie de realitate în ciuda faptului că peisajele lor sînt compuse, aparent arbitrar din stropi de vei'de, portocaliu, albastru şi toate celelalte culori, tot astfel intîmplările aparent discontinue ale unui roman japonez, contopindu-se una în alta, ne lasă impresia înţelegerii vagi a vieţii nipone.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image