Quotessence
Home / Quotes / Quote by Craig D. Lounsbrough

Quote by Craig D. Lounsbrough

Author

Craig D. Lounsbrough

Browse famous quotes and profile details for Craig D. Lounsbrough. more

You May Also Like

“Les Japonais du Pacifique ne cherchent pas à sauver leur vie; ils pensent que leur pays va disparaître : qui voudrait survivre à cela? Et si l'on ne peut plus empêcher leur victoire, c'est quelque chose à faire encore, de priver l'adversaire des vaincus. Car de toutes les civilisations, celle des États-Unis d'Amérique a ceci de particulier qu'elle a besoin de vaincus. Elle a besoin de ces Japonais désespérés, elle a besoin d'Allemands et d'Italiens pouilleux et martyrisés, elle a besoin de Français et de Belges honteux, elle a besoin d'eux comme un fils aimant et dément rêve que ses parents soient gâteux, afin de pouvoir les nourrir, de les aider à reconstruire, de leur prêter de l'argent, de leur vendre, de leur acheter.”

“Кстати, ведь все.. выжившие или, точнее, выжитые из своих умов, выселенные, так сказать, из всех двенадцати кантовских категорий рассудка, естественно, принуждены ютиться в какой-нибудь тринадцатой категории, этакой логической боковушке, лишь кой-как прислонённой к объективно обязательному мышлению.”

“O să-i trimit un mail domnului James Kennedy, acel extraordinar chimist australian care a făcut postere publice cu compoziția chimică a fructelor, umplând de silă toți chemofobii planetei, poate mă lămurește el. Vreau să-l întreb și despre batonul raw bio cu scoarță de baobab, că am o prietenă care a moștenit un teren plin de tufișuri și mă gândesc să le transformăm în batoane energizante când l-o defrișa, nu cumva să se risipească atâta sănătate din natură!”

“După ce-l muștrului astfel pe Ivan, oaspetele se informă: - Profesia dumitale? - Poet, mărturisi cam în silă Ivan. Vizitatorul se întristă. - Oh! Ce ghinion pe capul meu! (...) - Nu-ți plac versurile mele? îl întrebă curios Ivan. - Nu-mi plac nici de frică. - Ce anume ai citit? - N-am citit niciun vers de-al dumitale! exclamă nervos vizitatorul. - Atunci de ce vorbești așa? - Mare lucru! Parcă n-aș fi citit alte versuri! (...) Bine. Sunt gata să le accept. Spune, sunt frumoase versurile pe care le-ai scris? - Oribile! rosti deodată sincer și neînfricat Ivan. - Să nu mai scrii! făcu rugător vizitatorul. - Promit și jur! făgădui solemn poetul.”