Quotessence
Home / Quotes / Quote by Simona Prilogan

Quote by Simona Prilogan

“Bunica îmi zâmbește iar și iar dintre amintiri, împreună cu parfumul copilăriei. Cu dor de basme, tihnă și duminici albastre. Acolo unde morile își învârteau consistent paleții între adunări și scăderi, zâmbete și lacrimi, avându-și mereu partea de înțelegere deplină a universalității. Cuminte și senină precum strălucirea dimineților de vară.”

Quote by Simona Prilogan

Work

Ochi de Poveste

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Simona Prilogan

Browse famous quotes and profile details for Simona Prilogan. more

You May Also Like

“Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceștii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbușit de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire?”

“You differ from a great man in only one respect: the great man was once a very little man, but he developed one important quality: he recognized the smallness and narrowness of his thoughts and actions. Under the pressure of some task that meant a great deal to him, he learned to see how his smallness, his pettiness endangered his happiness. In other words, a great man knows when and in what way he is a little man. A little man does not know he is little and is afraid to know. He hides his pettiness and narrowness behind illusions of strength and greatness, someone else's strength and greatness. He's proud of his great generals but not of himself. He admires an idea he has not had, not one he has had. The less he understands something, the more firmly he believes in it. And the better he understands an idea, the less he believes in it.”

“(...) știi tu că există un hotar al amintirii omului pe acest pământ? Hotarul amintirii omului este pecetluit pentru o sută de ani. O sută de ani după moartea lui încă îl mai pot pomeni copiii sau nepoții lui și cei care l-au văzut la față, dar după aceea, chiar dacă se poate prelungi amintirea lui, ea este numai prin vorbă sau prin gând, căci se trec cei care i-au văzut fața lui vie. Și mormântul lui din cimitir se acoperă de iarbă, piatra de mormânt se năruie și l-or uita toți oamenii, ba chiar și urmașii lui, îi vor uita apoi numele, căci numai câțiva rămân în amintirea oamenilor (...)”

“Am încercat să-i explic că aşa o numeam noi, că era un loc secret, apoi i-am spus că Adelina a fost foarte curajoasă, pentru că acolo începe pădurea, că e plin de animale şi că e foarte posibil să mai umble noaptea şi uriaşi, că eu nu credeam să fi murit toți. Îi explicam despre spărtura din drum şi despre pâini, dar devenea din ce în ce mai nervos, vedeam că nu mai are răbdare, că i se părea fie că-mi bat joc de el, fie că o luasem razna, dar simțeam nevoia să vorbesc, să aduc alte şi alte explicații şi i-am zis de mai multe ori că era adevărat, că mă urmărise un uriaş chiar noaptea trecută şi că era bine că o găsisem şi o adusesem acasă, că pericolul să fie răpită de uriaşul ăla şi dusă în adâncul pădurii fusese real... Omul se uita la mine cu gura căscată. Două şanțuri adânci îi apăruseră pe frunte, iar tâmplele îi zvâcneau să se spargă.”

“In fiecare viata exista un moment. O criza. Una care spune: „Ceea ce cred e gresit”. Li se intampla tuturor, singura diferenta e cum ii schimba acea informatie. In cele mai multe situatii, e pur si simplu vorba de un caz de ingropare a acelei informatii si apoi a pretinde ca ea nu se afla acolo. Asa imbatranesc oamenii. Asta este, in cele din urma, ceea ce le increteste fetele si le indoaie spinarile si le micsoreaza gurile si ambitiile. Povara acestei negari. Stresul cauzat de ea. Acest lucru nu le este unic umanilor. Unicul si cel mai mare act de curaj sau de nebunie pe care il poate face cineva, oricine, este actul schimbarii.”