Quotessence
Home / Quotes / Quote by Doina Roman

Quote by Doina Roman

“Pe lângă trupuri identice, și motive globale să fim fericiți... Mâinile astea să muncească pentru voi; să mă cocoșez pentru asta toată viața; picioarele astea să alerge pentru voi și eu să le încalț și să le oblojesc când mă lasă; mintea asta să gândească pentru voi și eu să scriu noaptea, când îmi cade capul de somn!”

Quote by Doina Roman

Book:Prea mulți zei pentru un deșert
Create image

Work

Prea mulți zei pentru un deșert

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Doina Roman

Browse famous quotes and profile details for Doina Roman. more

You May Also Like

“Îi răspunse însă doar urletul unei haite de lupi. Se speriase de-a binelea, începuse să alerge fără o direcție precisă şi nu recunoştea nimic. Se împiedică şi căzu cu fața pe un muşuroi de furnici. Se ridică, ştergându-se agitat de furnici şi pământ, şi dădu cu ochii de o pereche de tălpi albe, de dimensiuni nemaiîntâlnite. Picioarele erau aidoma trunchiurilor unor mesteceni, iar de sus, de sub coroana copacilor, se aplecă spre el o mutră ciudată, a cărei frunte era brăzdată de două riduri adânci. -De ce ai ucis liniştea? i-a zis făptura aceea, cu reproş. -Nu am ucis nimic, a răspuns copilul. Mi-am pierdut prietena, încercam să dau de ea. -De cât timp o cunoşti? întrebă ființa aceea, cu vocea oarecum mai blândă. -Păăi... de vreo oră, cred. Poate două. -Şi poți spune că e prietena ta după o singură oră?”

Poveste
Book:Cărarea ocolită
Create image

“Copilul deschise uşa şi intră în casă. Pe podea, paşii se auzeau ca nişte pocnituri scurte. Se uită pe fereastră şi văzu cu uimire o cu totul altă pădure decât cea prin care venise. Urcase printre stejari şi carpeni, iar dinăuntru vedea, prin geamul Meşteroaiei, trunchiuri albe de mesteceni. Era ceva mai multă lumină în pădurea asta, putea străbate vreo cincizeci-şaizeci de paşi cu privirea. -Mi-ai făcut vreo vrajă şi mie? întrebă copilul. -Nu chiar. Aşa îmi place mie, să mă mut dintr-o pădure în alta. Poți ieşi să te plimbi puțin, numai fii atent să nu te îndepărtezi prea tare de mine, altfel rişti să rămâi prizonier în altă lume şi de aici e teribil de greu să te întorci. Pavel o apucă agale prin pădure. Era linişte perfectă, cum nu mai întâlnise niciodată, nici măcar paşii lui nu se auzeau. Ca să fie convins că e într-o pădure adevărată, se apropie de un mesteacăn şi îi lovi uşor trunchiul, aşa cum bați pe spate un prieten. Apoi făcu la fel cu alți doi mesteceni, erau copaci veritabili, nu mai avea nicio îndoială. E drept că nici de data aceasta nu auzi niciun zgomot. Avea o senzație neobişnuită, dar mai degrabă plăcută. Se simțea uşor, ca şi cum ar fi plutit, ar fi înotat sau altcineva ar fi mers în locul lui.”

Poveste
Book:Cărarea ocolită
Create image

“Multe și nenumărate mărgelele amintirilor. Multe și nenumărate lacrimile întristării. Multe și nenumărate clipele în care dragostea încă veghează ca un ultim soldat în apărarea eternității. Mai respiră a flori și ciocolată, în toate culorile, în toate nuanțele, în toate aromele. Acolo în casele de îngrijire de la capătul străzilor. Străzi prăfuite de minutele realității. Unde aducerile aminte dansează îmbrățișate cu lacrimile și adorm în neuitare cu dragostea. Acolo unde timpul încă are miros de flori și gust de ciocolată.”

DragosteAmintiriLacrimiEternitateFloriCuloriCiocolata
Book:Dragoste, Flori
Create image