Quotessence
Home / Topics / Si Quotes

Si Quotes

Browse 23 quotes about Si.

Si Quotes

“Venim de departe, fiecare dintre noi, pe drumuri atât de diverse încât le credem unice. Venim de departe, pentru a ajunge la prezent, pentru a îndrăzni să ne ocupăm locul, să ocupăm un spațiu de viață care nu se dezvăluie sub pașii noștri, pentru a putea lăsa poate, poate, o urmă infimă a trecerii noastre pe acest Pământ.”

“Prezentul meu de azi nu este decât o secvență într-un viitor care se accelerează și care uneori devine dificil. Suntem ființe cu o istorie neîncetat în construcție, care ne atrage adesea spre trecut, ne imobilizează sau ne trimite la situații neterminate, răni sau vise nebune, și suntem și visători, constructori de viitor voind să punem viitorul în serviciul dorințelor noastre, mai ales când acesta se retrage sau lasă să apară zone de umbră și o amenințare la orizont. Trebuie astfel să mergem cât mai aproape de clipă, într-un prezent al prezentului.”

“Consumăm virtualul, imagini în conservă, ne lăsăm contaminați de impactul unei vieți și unei societăți de consum care devine din ce în ce mai artificială. Îndoparea și adjuvantele au devenit necesare pentru a putea, pur și simplu, să te speli în fiecare dimineață, să poți sta în picioare, să mergi să muncești, să gestionezi la minimum o viață intimă sau familială, o viață personală mai exactă, alergând după timp, pentru a simți că sentimentul de a exista se face prezent în viețile noastre.”

“Dar descoperim că Homo technicus de azi a devenit, pentru unii, echivalentul unui cancer pentru planeta Terra, în sensul în care acțiunile sale pe termen scurt și pe termen lung sunt capabile să agreseze, să distrugă sau să devitalizeze chiar principiile a tot ce este viu. Fie că este vorba de stratul de humus care se subțiază în fiecare an în mod excesiv, acest strat care conține principalele elemente care hrănesc tot ce este viu pe planeta noastră, fie că sunt oceanele care dețin deocamdată esențialul bogățiilor de hrană care ar trebui să ne permită să facem față la suprapopulare și la degradarea solulilor, fie că este vorba despre risipa de apă potabilă care începe să lipsească în anumite zone ale globului sau de agresiunea atmosferei, această pânză interminabilă care ne protejează de radiațiile solare, omul este factorul care cauzează toate aceste pagube.”

“Dincolo de violența endemică ce ne invadează și încearcă să ne distrugă, să păstrăm această fărâmă de viață pentru a oferi celor dragi, celor care ne sunt în preajmă, și aceasta acum. Să ne ancorăm în prezent pentru a rezista, pentru a continua să alimentăm energia dragostei. Pentru că viitorul , astăzi, pare să se închidă într-un ciclu negativ. Și el, pentru mulți, a devenit sinonim de catastrofe. Nu mai este speranță când imprevizibilul este asasinat, când previzibilul opac, violent, distrugător obturează orizontul. Nu mai este speranță când observăm înverșunarea incredibilă pentru a distruge, abilitatea de a violenta, subtilitatea tehnică pentru a reuni cele mai bune mijloace pentru a atenta la viață.”

“De fapt, am descoperit și am știut foarte devreme că trebuie să te bați tot timpul. Pe toate fronturile vieții, pe toate mizele existenței, căci nimic nu este câștigat dinainte, nimic nu este dat, nimic nu e ușor. Așa e viața, săracii nu au niciodată dreptate, se spunea în familie. Nu trebuie să te lași păcălit, adăugau vecinii. Trebuie să arăți că ești bărbat, supralicitau prietenii mei.”

“Drumurile înțelepciunii sunt marcate de curajul de a fi și forța de a se putea confrunta cu amărăciunile neînțelegerii și uneori ale solitudinii. Cel care le întâlnește, care acceptă să le străbată, care se aventurează spre necunoscut, spre irațional, nu știe niciodată ce va descoperi la capăt, astfel încât va trebui să accepte să se iubească pentru a putea fi un bun tovarăș pentru el însuși.”

“Este curios, pe măsură ce timpul meu de viață pe viitor se îngustează, timpul meu prezent se accelerează și crește, și uneori, mă lasă în urma lui. Zilele mele de azi ar trebui să aibă șaptezeci și două de ore, însă sunt conștient că acest lucru nu m-ar ajuta să le trăiesc mai bine. Ceea ce știu este că mă gândesc din ce în ce mai puțin la viitor. Acesta a devenit mai puțin prezent și lasă mai mult spațiu zilei de azi.”

“and afterward, after it was done, it was too much, and I felt like I was going to... I don't know.... explode, and it was just too much, I had to let it out you know? I had to- I interrupted her hysteria It's okay, I understand. That was a lie. I didn't get her cutting at all. She'd done it sporadically, ever since the accident and it scared me each time. She'd try to explain it to me, how she didn't want to die - she just needed to get it out somehow. She felt so much emotionally, she would say, that a physical outlet - physical pain - was the only way to make her internal pain go away. It was the only way she could control it.”

“Willow sees her before any of the others. A walking skeleton, the victim of some terrible wasting disease, like something out of the history books, a death camp survivor. It takes Willow a moment to realize that the girl is none of those things. She's just a girl, a girl like Willow, who's chosen to inflict terrible pain on herself. Only this girl's weapon isn't a razor, it's starvation.”

“Every lineament of the girl's wasted body is a testament to her inner turmoil. Willow can only imagine what kind of pain she must be in to destroy herself that way. She knows there's something ironic in her compassion for the other girl, but she can't help feeling that this utter mortification of the flesh is far worse than anything that she herself has done.”

“Englezul râde, avem umor noi, românii, și comandă spare ribs. Șefa mea încremenește atunci când ne trezim la masă cu un platou pe care tronează un morman de coaste de porc. Traduc "Păi oase!? Am venit la Londra să mâncăm tot oase?" Englezul e năuc. Îl lămuresc că doamna vrea friptură. Ok. Chelnerul vrea să știe cum o vrem. Traduc: la grătar. El insistă, cum să fie: rare, medium, done, well done? Mă trece transpirația. Habar n-am ce zice. Într-un final mă prind: întreabă cât să fie de mare friptura și zic medium, vorba patroanei, "ca să nu creadă ăștia că suntem nemâncate.”

“There’s no magical healing in this. I won’t wake up tomorrow fixed and joyful. I’ll still hurt and grieve. But moments like this, with Colton? They make it all bearable. He doesn't fix me, doesn't heal me. He just makes life worthwhile. He helps me remember to breathe, shows me how to smile again. He kisses me, and I can forget pain, forget the urges I still have to cut for the pain that erases the emotions.”