Quotessence
Home / Authors / Jean d'Ormesson

Jean d'Ormesson Quotes

Author

Filter quotes by topic

AllTimpTrecutIstorieSchimbareViataViitorEvenimenteMoarteDestinFericireLumePrezentAmintireAmintiriEuFamilieImagineNostalgieTristeteAmbiguitate

Famous Jean d'Ormesson Quotes

“Timpul este ca marea: nu poți calcula bine distanțele. De-abia întorci capul și totul dispare. O viață întreagă nu ajunge totuși ca să lase trecutul nostru să-și ocupe în sfârșit locul ce i se cuvine în eternitatea înghețată a istoriei lipsite de pasiune. Istoria este amestecată cu viața noastră. Murim întotdeauna prea repede pentru ca ea să aibă timp să se detașeze. Viața noastră, în schimb, este aproape de pe acum de istorie pentru cei ce se nasc după noi. După ce o să se mai răceasă puțin va semăna pentru totdeauna cu imaginea ei imobila.”

ViataTimpIstorieTrecut
Book:Din voia Domnului
Create image

“Ideea de destin, care îi obsedează pe oameni sub mii de forme, îmi închipui că provine din această stranie coaliție a forțelor destructive, din această imposibilitate de a opri ceea ce se rostogolește pe pantele abisului. Astupi o breșă și se ivesc zece fisuri. Redresezi cârma și furtuna își dubleză forța. Decrepitudinea, decadența, căderea, s-ar zice că se hrănesc singure, și până la fascinație, din propriul vertij. Nu-i nimic de făcut împotriva uzurii, nu-i nimic de făcut împotriva timpului.”

ViataTimpDestin
Book:Din voia Domnului
Create image

“(...) ne făcea să ne închipuim că lucrurile nu se schimbaseră deloc. Numai că îmbătrâniserăm asta era tot. Luasem, încetul cu încetul, locul părinților sau a bunicilor noștri, devenisem părinții noștri, iar copiii ne înlocuiseră, deținând la rândul lor rolurile pe care le jucasem odinioară sub măștile copilăriei și adolescenței. Urcasem, sau poate coborâsem, cu o treaptă în istoria acestei lumi, și ceea ce fusesem noi cândva aveau să fie alții astăzi. Căci ceea ce mișcă în primul rând, chiar atunci când nimic nu se mișcă, este timpul imobil, care nu deplasează nimic, dar care macină dinăuntru, care îi strecoară în noi pe părinții noștri, vârsta lor înaintată, osteneala lor și care le injectează altora tinerețea, forța, aviditatea noastră de a cunoaște și tot ceea ce am fost noi. Timpul însă nu se mulțumește cu aceste translații lineare, cu această biologie în mișcare. El amestecă structurile și constelațiile, modifică corelările, transformă perspectivele și raportul de forțe. Lumea se schimbă necontenit pentru că îmbătrânește. Ea se schimbă mai ales pentru că echilibrele vieții nu încetează niciodată să se rupă. Ele se rup, dar sunt menținute, mai mult sau mai puțin artificial, în virtutea legilor și a deprinderilor, în virtutea tradiției și a voinței. Și-apoi, deodată, întregul edificiu, la capătul nervilor și al puterii, se prăbușește într-o revoluție sau un război, într-un cataclism social, din care nu vor mai supraviețui decât amintiri și mituri. Caleidoscopul se reorganizează pe combinații diferite. Și un nou ev începe, care se va prăbuși la rândul lui, după multă risipă de glorie și sânge.”

TimpIstorie
Book:Din voia Domnului
Create image