Quotessence
Home / Topics / Dan Quotes

Dan Quotes

Browse 50 quotes about Dan.

Dan Quotes

“Dan didn’t want to say anything, but the words were unstoppable. “I fucking love you. Don’t leave me. You’ve got to find me.” Again, fucking tears. Vadim shook his head, then pressed his face into the crook of Dan’s shoulder, hoped to hide his weakness and felt like a man condemned to die. “I will... find you. If it’s the last thing I’ll do, I’ll come back. Nothing will stop me.”

“Right now he was nothing but a physically hurt man who had been through hell and back, clinging to his promise. “We be... together. More than just... few... hours. Wanna die... with you. Not... alone.” Fought to stay awake, needed to spend every second with Vadim while he could. Vadim kissed that hand again, looked up. “We won’t die. We'll never die. I promise. He’d promise anything, meant it, would die defending this man, would live and die and suffer for him.”

“Știința a ușurat, într-adevăr, suferințele cauzate de boli și de mizerie, și ne-a oferit o sumedenie de mașinării pentru distracția și confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseții. Apusurile de soare au fost reduse la frecvențe și lungimi de undă. Complexitatea universului a fost transpusă în ecuații matematice. Ne-a fost distrus chiar și respectul nostru de sine, ca ființe omenești. Știința afirmă că Pământul și locuitorii săi nu sunt altceva decât un strop nesemnificativ în marele proiect universal. Un accident cosmic. Însăși tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. Fiecare individ se află acum într-o interconexiune electronică cu întreg globul și totuși ne simțim mai singuri ca niciodată. De pretutindeni ne asaltează violența, agresivitatea, dezbinarea și trădarea. Scepticismul a devenit o virtute. Cinismul și nevoia de dovezi și certitudine înseamnă azi gândire avansată. E de mirare deci că oamenii se simt acum mai deprimați decât în orice alt moment al istoriei noastre? Mai are știința ceva sacru? Ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuți! Ba chiar visează să ne restructureze până și ADN-ul! Ștința sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorința de a-i pătrunde înțelesul... și tot ce găsește nu sunt decât alte întrebări.”

“Străvechiul conflict dintre religie și știință a luat sfârșit. Ați câștigat. Dar n-ați jucat cinstit. N-ați oferit răspunsurile dorite. Ați câștigat reorientând societatea omenească atât de dramatic, încât adevăruri considerate altădată imuabile par astăzi inaplicabile. Religia nu mai poate ține pasul cu voi. Dezvoltarea științifică este exponențială. Se hrănește din propria substanță, precum un virus. Fiecare descoperire deschide calea spre alte descoperiri. Omenirii i-au trebuit mii de ani pentru a progresa de la roată la automobil, dar numai câteva decenii pentru a trece de la aceasta la zborul spațial. Azi, progresul științific se măsoară în săptămâni. Avansează orbește, fără a putea fi controlat. Prăpastia dintre noi se adâncește tot mai mult și, cu cât religia rămâne mai în urmă, cu atât oamenii se simt mai goi, mai pustiiți din punct de vedere spiritual. Plângem și strigăm în goana noastră de a desluși înțelesuri. Și, credeți-mă, strigăm din toate puterile. Vedem OZN-uri, comunicăm cu morții, vorbim cu spiritele, trăim experiențe de ieșire din corp... toate aceste excentricități par științifice, dar sunt rușinos de iraționale. Ele nu sunt decât strigătul disperat al sufletului nostru singur și chinuit, mutilat de propria iluminare și de incapacitatea lui de a vedea un sens în orice altceva decât în tehnologie.”

“Știința, spuneți voi, ne va salva. Știința, spun eu, ne-a distrus deja. Încă de pe vremea lui Galilei, Biserica a încercat să încetinească marșul triumfal al științei, uneori cu mijloace greșite, dar întotdeauna cu cele mai bune intenții. Chiar și așa, tentația este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista. Priviți în jurul vostru! Știința nu și-a respectat promisiunile. Făgăduielile de eficientizare și simplificare a vieții nu au adus decât haos și poluare. Am devenit o specie dezbinată și violentă... care înaintează rapid pe calea distrugerii.”

“Cine este acest dumnezeu al științei? Cine este dumnezeul care le oferă copiilor săi putere, dar nu și un cadru moral care să-i învețe cum să-și folosească acea putere? Ce fel de dumnezeu dă copilului său focul, dar nu-l învață care sunt pericolele ce-l pândesc? Știința nu spune nimic despre ce-i bine și ce-i rău. Manualele de știință ne învață cum să producem o reacție nucleară, dar nu conțin niciun capitol în care să se întrebe dacă aceasta e bună sau e rea. Științei deci îi spun acest lucru: Biserica a obosit. Am obosit încercând să fim jalonul vostru. Ne-au secat resursele tot zbătându-ne să fim o voce a echilibrului în nesfârșita voastră căutare pentru a descoperi particule tot mai mici și profituri tot mai mari. Nu vă întrebăm acum de ce nu vă controlați, ci cum ați putea-o face. Lumea voastră se mișcă atât de repede, încât dacă vă opriți chiar și pentru o secundă să vă gândiți la implicațiile acțiunilor voastre, un altul, mai eficient, vă va depăși pe negândite. Așa că înaintați mereu. Voi înmulțiți armele de distrugere în masă, dar papa este cel care străbate globul, implorându-i pe liderii din lumea întreagă să le reducă. Voi clonați ființe vii, dar Biserica este cea care vă reamintește să țineți seama de implicațiile morale ale acțiunilor voastre. Voi îi încurajați pe oameni să comunice prin telefoane, monitoarea și computere, dar Biserica este cea care își dechide porțile și ne amintește să ne apropiem unii de alții, așa cum ne-a fost dat. Ați ajuns chiar să ucideți prunci încă nenăscuți, în numele cercetărilor menite să salveze alte vieți. Și iarăși, Biserica este cea care vă atrage atenția asupra nebuniei acestui raționament. Și în tot acest timp, voi declarați că Biserica e ignorantă. Dar cine e, de fapt, ignorantul? Cel care nu poate defini fulgerul, ori cel care nu-i respectă forțele cutremurătoare? Biserica își deschide brațele către voi. Către fiecare om în parte. Și totuși, cu cât noi ne apropiem mai mult, cu atât ne respingeți mai tare. „Arătați-ne o dovadă că Dumnezeu există”, ne cereți voi. Priviți spre ceruri cu telescoapele voastre, vă zic eu, și spuneți-mi cum ar fi posibil să nu existe un Dumnezeu!”

“Ne întrebați cum arată Dumnezeu. Eu vă întreb: de unde a apărut această curiozitate? Răspunsul este același la ambele întrebări: nu-L vedeți pe Dumnezeu în știința voastră? Cum de nu-L vedeți? Susțineți că o variație infimă a forței gravitaționale sau a greutății unui atom ar fi fost suficientă pentru a transforma universul nostru magnific într-un haos lipsit de viață, și totuși nu vedeți mâna lui Dumnezeu în asta? Este, într-adevăr, mai ușor de crezut că am tras singura carte norocoasă dintr-un pachet de miliarde posibile? Am devenit atât de morți spiritual, încât suntem dispuși mai degrabă să credem într-o utopie matematică, decât într-o putere mai presus de noi? Indiferent, dacă voi credeți sau nu în Dumnezeu, un lucru trebuie să-l știți: când noi, ca specie, vom renunța să mai credem într-o putere mai mare decât cea a noastră, vom renunța și la simțul responsabilității. Credința... orice credință ne amintește mereu, că mai e ceva ce nu înțelegem, ceva față de care suntem răspunzători. Având credință, devenim responsabili față de ceilalți, față de noi înșine și față de un adevăr mai înalt decât noi. Religia are metehnele ei, dar numai fiindcă și omul le are pe ale sale. Dacă și restul omenirii ar vedea Biserica așa cum o văd eu... privind dincolo de ziduri și de ritualuri... ar vedea un miracol modern... o fraternitate a unor suflete simple și imperfecte, care nu vor să fie decât o voce a compasiunii într-o lume ce și-a pierdut controlul.”

“Suntem noi învechiți? Sunt oamenii aceștia niște dinozauri? Sau eu? Mai are lumea cu adevărat nevoie de un glas care să ia partea celor săraci, slabi și oprimați ori a copiilor încă nenăscuți? Avem într-adevăr nevoie de suflete ca acestea care, deși imperfecte, își petrec întreaga viață implorându-ne pe fiecare dintre noi să nu ne pierdem jaloanele de moralitate și să nu ne rătăcim?”

“Nooooooooooo!" Screaming the word, Amy and Dan moved as one. Time slowed down, which, Dan knew from experience, often happened when you were in midair. By the time they leaped onto the hood of Fiske's car (oops, dents), and Dan had ripped off a windshield wiper to use as a weapon (probably not the best idea, but hey, he was improvising), Scarey Harley Dude had turned around. He strode off in his motorcycle boots, moving swiftly to his bike without seeming to hurry. His helmet back on, sunglasses adjusted, he roared off straight into the road, weaving through the thick traffic like smoke. Amy's face was squashed against the windshield. Dan held the wiper aloft like a club. And Evan Tolliver stood on the sidewalk, blinking at them. Dan waved the windshield wiper at him. "Hey, bro. We didn't want to miss our ride.”

“Schimbarea este iminentă. Ființa omenească se află în pragul unei noi ere, când își va întoarce iar privirile spre natură și spre ceea ce a fost... spre ideile din cărți precum Zoharul și alte texte străvechi din lumea întreagă. Adevărurile semnificative își au propria forță gravitațională și, în cele din urmă, atrag oamenii spre ele. Va veni o zi în care știința modernă va începe să studieze cu atenție înțelepciunea anticilor. Aceea va fi ziua în care omenirea va începe să afle răspunsurile la marile întrebări ale vieții, încă neelucidate.”

“Adevărul are putere. Iar dacă gravităm cu toții în jurul acelorași idei, o facem poate, întrucât acele idei sunt reale... înscrise adânc în noi înșine. Iar atunci când auzim adevărul, chiar dacă nu-l înțelegem, simțim că el rezonează în interiorul nostru... vibrând odată cu înțelepciunea noastră inconștientă. Poate că adevărul nu-l învățăm, ci ni-l reamintim... îl re-memorăm... îl re-cunoaștem... ca fiind deja înlăuntrul nostru.”

“Suntem creatori, dar jucăm naivi, rolul de „creație”. Ne considerăm biete oi neajutorate, mânate încolo și-ncoace de Dumnezeul care ne-a creat. Îngenunchem aidoma unor copii speriați, implorând ajutor, iertare sau noroc. Odată ce ne vom da seama însă că am fost cu adevărat modelați după chipul și asemănarea Creatorului, vom începe să înțelegem că și noi suntem, prin urmare, creatori. Iar atunci când acest lucru ne va fi clar, porțile se vor deschide larg în fața realului potențial omenesc.”

“Radia Hosni, mhitimu wa mikanda miwili myeusi ya sanaa za mapigano za kareti na kung’fu katika ngazi ya dani mbili za kung’fu na dani moja ya kareti, mwanajeshi wa Tunisia aliyepata mafunzo ya kawaida ya kijeshi nchini Ufaransa na mafunzo ya kikomandoo nchini Uingereza kabla ya kujiunga na Tume ya Dunia, alikuwa mshindi wa tuzo ya shujaa wa taifa la Tunisia. Hussein Kashoggi alipokuwa akiwasili Tunis kutokea Copenhagen, Radia alikuwa katika Uwanja wa Mpira wa El Menzah akiangalia mechi kati ya Stade Tunisien na Espérance ST – timu ambayo mchumba wake Fathi Meoki alikuwa kocha msaidizi. Fujo zilipozuka, baada ya Stade Tunisien kufungwa bao moja kwa sifuri na Espérance ST, Radia alipanda Quadrifoglio na kuondoka kuelekea Uwanja wa Ndege wa Tunis-Carthage; ambapo alimpokea Hussein Kashoggi na jambazi wa Kolonia Santita, Delfina Moore.”

“What's the big deal with Bejamin Frankin, anyway? I mean, so the guy invented electricity or whatever. That was hundreds of years ago." He didn't invent electricity," Amy said, trying not to sound too annoyed."He discovered that lightning was the same stuff as electicity. He invented lightning rods to protect buildings and experimented with batteries and-" I do that. Have you ever put one on your tounge?”

“Dan wanted to cry out, or scream and yell and destroy with fists and boots. Anything, anything at all to break through the onslaught of emotions, but all he had was his lips, two arms, and one hand. Tongue, teeth, as well, and the most gut-wrenching sensation of feeling, physical, mental, gathering deep in his guts, spreading and searing through his body, traveling across blood. ‘Vadim’, it hammered through his being, ‘Vadim. Alive. Vadim.’ And he was lost.”

“Sugar maple!" Mary-Todd Holt knelt over her husband. "Are you all right?" Eisenhower sat up, and egg-size lump blooming on his crown. "Of course I'm all right!" he managed, his words slurred. "You think a little insect can stop me?" Reagan was unconvinced. "I don't know, Dad. She brained you with a baseball bat!" "Hockey stick," Dan corrected. "Those could be your last words, brat–”

“We ate in the dining room alcove looking over the hillside and the silent dark rooftops of my neighbors. The lights of the valley glittered below. We were both tired but we smiled at each other, and I felt a kind of happiness growing inside me. It was good to look across the table and see someone, and I thought maybe it was time to start thinking about that again—about finding someone. Sharing my life maybe. Or maybe just getting more friends around. Except when I pictured the friends I wanted around, they all looked like Dan, and when I thought about trying to find someone to share my life with, he too looked a little too much like Dan for comfort.”

“Kako smo bespomoćni za besanih noći! Izručeni glupim mislima koje bi naša budna pamet odmah dokrajčila, beznadnosti protiv koje se danju borilo sitnim uspjesima s pranjem rublja, parkiranjem automobila ili tješenjem prijatelja, tuzi kojoj prkosimo iscrpljujući se tenisom, rekordima u trčanju ili dizanju utega. U besanim noćima uključujemo televizor ili se laćamo neke knjige, ne da bismo tako lakše zaspali, nego da bi nam se nad slikama ili stranicama samo sklopile oči mi opet postali žrtva glupih misli, beznađa i tuge.”

“El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu ființa doar într-o dimensiune a timpului – și aceea distorsionată – înseamnă moarte lentă, dar sigură, a identității. O autoizolare în prezentul total ar fi, pentru noi, o sinucidere fără precedent în istoria lumii. Această izolare în azi, în acum, este creată prin accelerare continuă. O umanitate biciuită de prezent, în viteza asta continuă, stă cu capul în pământ. Nu-l va mai ridica niciodată spre stele. Pușcăria prezentului utilitarist fiind celula cea nouă a deținutului de azi.”