Quotessence
Home / Topics / Angels Quotes

Angels Quotes

Browse 548 quotes about Angels.

Angels Quotes

“We love walking close with you this whole journey and beyond; we are honored to be of service to you. As your Guardian Angels, we are in your celebrations and feel every sorrow. We are there when you are ill or hurting, never leaving your side." Message from the Guardian Angels - How to Talk and Actually Listen to Your Guardian Angel - Kermie Wohlenhaus, Ph.D.”

“Știința a ușurat, într-adevăr, suferințele cauzate de boli și de mizerie, și ne-a oferit o sumedenie de mașinării pentru distracția și confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseții. Apusurile de soare au fost reduse la frecvențe și lungimi de undă. Complexitatea universului a fost transpusă în ecuații matematice. Ne-a fost distrus chiar și respectul nostru de sine, ca ființe omenești. Știința afirmă că Pământul și locuitorii săi nu sunt altceva decât un strop nesemnificativ în marele proiect universal. Un accident cosmic. Însăși tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. Fiecare individ se află acum într-o interconexiune electronică cu întreg globul și totuși ne simțim mai singuri ca niciodată. De pretutindeni ne asaltează violența, agresivitatea, dezbinarea și trădarea. Scepticismul a devenit o virtute. Cinismul și nevoia de dovezi și certitudine înseamnă azi gândire avansată. E de mirare deci că oamenii se simt acum mai deprimați decât în orice alt moment al istoriei noastre? Mai are știința ceva sacru? Ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuți! Ba chiar visează să ne restructureze până și ADN-ul! Ștința sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorința de a-i pătrunde înțelesul... și tot ce găsește nu sunt decât alte întrebări.”

“Străvechiul conflict dintre religie și știință a luat sfârșit. Ați câștigat. Dar n-ați jucat cinstit. N-ați oferit răspunsurile dorite. Ați câștigat reorientând societatea omenească atât de dramatic, încât adevăruri considerate altădată imuabile par astăzi inaplicabile. Religia nu mai poate ține pasul cu voi. Dezvoltarea științifică este exponențială. Se hrănește din propria substanță, precum un virus. Fiecare descoperire deschide calea spre alte descoperiri. Omenirii i-au trebuit mii de ani pentru a progresa de la roată la automobil, dar numai câteva decenii pentru a trece de la aceasta la zborul spațial. Azi, progresul științific se măsoară în săptămâni. Avansează orbește, fără a putea fi controlat. Prăpastia dintre noi se adâncește tot mai mult și, cu cât religia rămâne mai în urmă, cu atât oamenii se simt mai goi, mai pustiiți din punct de vedere spiritual. Plângem și strigăm în goana noastră de a desluși înțelesuri. Și, credeți-mă, strigăm din toate puterile. Vedem OZN-uri, comunicăm cu morții, vorbim cu spiritele, trăim experiențe de ieșire din corp... toate aceste excentricități par științifice, dar sunt rușinos de iraționale. Ele nu sunt decât strigătul disperat al sufletului nostru singur și chinuit, mutilat de propria iluminare și de incapacitatea lui de a vedea un sens în orice altceva decât în tehnologie.”

“Știința, spuneți voi, ne va salva. Știința, spun eu, ne-a distrus deja. Încă de pe vremea lui Galilei, Biserica a încercat să încetinească marșul triumfal al științei, uneori cu mijloace greșite, dar întotdeauna cu cele mai bune intenții. Chiar și așa, tentația este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista. Priviți în jurul vostru! Știința nu și-a respectat promisiunile. Făgăduielile de eficientizare și simplificare a vieții nu au adus decât haos și poluare. Am devenit o specie dezbinată și violentă... care înaintează rapid pe calea distrugerii.”

“Cine este acest dumnezeu al științei? Cine este dumnezeul care le oferă copiilor săi putere, dar nu și un cadru moral care să-i învețe cum să-și folosească acea putere? Ce fel de dumnezeu dă copilului său focul, dar nu-l învață care sunt pericolele ce-l pândesc? Știința nu spune nimic despre ce-i bine și ce-i rău. Manualele de știință ne învață cum să producem o reacție nucleară, dar nu conțin niciun capitol în care să se întrebe dacă aceasta e bună sau e rea. Științei deci îi spun acest lucru: Biserica a obosit. Am obosit încercând să fim jalonul vostru. Ne-au secat resursele tot zbătându-ne să fim o voce a echilibrului în nesfârșita voastră căutare pentru a descoperi particule tot mai mici și profituri tot mai mari. Nu vă întrebăm acum de ce nu vă controlați, ci cum ați putea-o face. Lumea voastră se mișcă atât de repede, încât dacă vă opriți chiar și pentru o secundă să vă gândiți la implicațiile acțiunilor voastre, un altul, mai eficient, vă va depăși pe negândite. Așa că înaintați mereu. Voi înmulțiți armele de distrugere în masă, dar papa este cel care străbate globul, implorându-i pe liderii din lumea întreagă să le reducă. Voi clonați ființe vii, dar Biserica este cea care vă reamintește să țineți seama de implicațiile morale ale acțiunilor voastre. Voi îi încurajați pe oameni să comunice prin telefoane, monitoarea și computere, dar Biserica este cea care își dechide porțile și ne amintește să ne apropiem unii de alții, așa cum ne-a fost dat. Ați ajuns chiar să ucideți prunci încă nenăscuți, în numele cercetărilor menite să salveze alte vieți. Și iarăși, Biserica este cea care vă atrage atenția asupra nebuniei acestui raționament. Și în tot acest timp, voi declarați că Biserica e ignorantă. Dar cine e, de fapt, ignorantul? Cel care nu poate defini fulgerul, ori cel care nu-i respectă forțele cutremurătoare? Biserica își deschide brațele către voi. Către fiecare om în parte. Și totuși, cu cât noi ne apropiem mai mult, cu atât ne respingeți mai tare. „Arătați-ne o dovadă că Dumnezeu există”, ne cereți voi. Priviți spre ceruri cu telescoapele voastre, vă zic eu, și spuneți-mi cum ar fi posibil să nu existe un Dumnezeu!”

“Ne întrebați cum arată Dumnezeu. Eu vă întreb: de unde a apărut această curiozitate? Răspunsul este același la ambele întrebări: nu-L vedeți pe Dumnezeu în știința voastră? Cum de nu-L vedeți? Susțineți că o variație infimă a forței gravitaționale sau a greutății unui atom ar fi fost suficientă pentru a transforma universul nostru magnific într-un haos lipsit de viață, și totuși nu vedeți mâna lui Dumnezeu în asta? Este, într-adevăr, mai ușor de crezut că am tras singura carte norocoasă dintr-un pachet de miliarde posibile? Am devenit atât de morți spiritual, încât suntem dispuși mai degrabă să credem într-o utopie matematică, decât într-o putere mai presus de noi? Indiferent, dacă voi credeți sau nu în Dumnezeu, un lucru trebuie să-l știți: când noi, ca specie, vom renunța să mai credem într-o putere mai mare decât cea a noastră, vom renunța și la simțul responsabilității. Credința... orice credință ne amintește mereu, că mai e ceva ce nu înțelegem, ceva față de care suntem răspunzători. Având credință, devenim responsabili față de ceilalți, față de noi înșine și față de un adevăr mai înalt decât noi. Religia are metehnele ei, dar numai fiindcă și omul le are pe ale sale. Dacă și restul omenirii ar vedea Biserica așa cum o văd eu... privind dincolo de ziduri și de ritualuri... ar vedea un miracol modern... o fraternitate a unor suflete simple și imperfecte, care nu vor să fie decât o voce a compasiunii într-o lume ce și-a pierdut controlul.”

“Suntem noi învechiți? Sunt oamenii aceștia niște dinozauri? Sau eu? Mai are lumea cu adevărat nevoie de un glas care să ia partea celor săraci, slabi și oprimați ori a copiilor încă nenăscuți? Avem într-adevăr nevoie de suflete ca acestea care, deși imperfecte, își petrec întreaga viață implorându-ne pe fiecare dintre noi să nu ne pierdem jaloanele de moralitate și să nu ne rătăcim?”

“Our fascination with feminine beauty is elemental. It is said that men wish to possess the princess and women wish to be the princess, but I believe that is only part of the truth. We are drawn to extraordinary beauty mindlessly and purposelessly; we flutter on dusty moth wings toward the effulgence with no understanding of why we do it. Perhaps when we see a woman with the aspect of an angel, our souls are tricked into following her, mistaking her for a guide to paradise. The opposite, of course, is also true.”

“All angels are natural practitioners of OBEs since they do not have bodies. They can view all of the world, and go instantaneously to anywhere in the world, and can also assume bodies to interact with the world when that is required. A human becomes “angelic” when they leave their body – via the route of deep dreaming – and achieves disembodied access to the world via lucidly entering the public dream of the Collective Unconscious. The person is now in the world, but without a body, just like an angel. OBEs and NDEs are angelic experiences. They are all about the human being freed from the body. They are all about the metamorphosis of a human into a higher being.”

“Rejection is an opportunity for your selection.”

“Angels waltz around like in one of my daydreams, glitter-dusted as the faeries I was warned about as a child. They're mystic, with spindly limbs and gossamer hair and skin that glows. Their wings unfurl behind them, some gilded and others adorned with pale pink shimmer. They flutter across the flower-filled glade, twirling like falling feathers. A few of the angels thread starlight into garlands or coax the flowers to bloom. A train of them braid baby's breath into one another's hair. Others lay fruit in front of what looks like shrines--- seashells brimming with water and floating petals that gleam with reflections of the moon. It's like something out of a storybook. Lanterns are strung between the evergreens, casting their light over a long table. On top of a silk tablecloth, candelabras drip with wax and flowers are strewn about--- cerise roses, vibrant marigolds, velvet violets, and pale bluebells. Fresh fruit spills out of a giant shell like a cornucopia--- mangoes, peaches, guavas, champagne grapes and deep red cherries. Dark wine fills crystal cups. Rose-jam tarts with wild raspberries and hibiscus petals pile alongside tea cakes piped with custard and sugared primroses. In the center of the feast is a roasted duck glazed with honey and decorated with slices of pineapple. The smell of buttered potatoes lingers in the air, fragrant with hints of rosemary and garlic.”

“Knowing the people does not mean giving an adjective to everyone such as good, bad, selfish, selfless, honest or liar because every person is a combination of the opposite qualities in different proportions. You will never find anyone a complete angel or a devil, as angels and demons, both together, make up a person’s personality.”

“The current is harsh, but gracious... It disciplines as with rod and staff and protects us all the same. Its flow is unpredictable, yet so methodically planned that even the angels in heaven cannot know its end but when they see it they cry out, 'hallelujah, praise be, for such was the plan from the beginning.' What joy that we should be held in its mercy and in the love of its reproach, keeping us adrift on the way everlasting. The Good Lord's eye is on the sparrow, so I know He's watching over us.”

“He (Friedrich Engel de Jánosis) stated clearly that he was the last Engel de Jánosis, when in fact he knew he was not. He left behind his mother, wife, and daughter, all of them Engel de Jánosis. And then there were the Hungarian Engel de Jánosis, his aunts, uncles, cousins still alive in Pécs and in other towns and villages in Hungary. He knew this. They were not dead, not yet anyway, but in his mind, they were. Already, the historian was rewriting history.”

“Last night I dreamt Moses and I were rowing underwater. We could breathe and talk to one another. We rowed past schools of fish and sea anemones and Moses named them for me.” —Jules Finn”

“Suçluluğun tanrı ve insanlar tarafından aynı şekilde anlaşılacağına inanmak hatadır, dedi meleklerden biri, Sodom örneğinde tek bir suçlu vardı ve bu da, saçma bir şekilde acele eden, -kendi ölçütlerine göre- kötülükte bulunanları seçip cezalandırmakla vakit kaybetmek istemeyen tanrı'ydı, hem zaten, sevgili melekler, tanrı'nın, yalnızca tanrı diye, kurallar, engeller, yasaklar ve aynı ağırlıkta başka boş lakırdılar saptayarak müminlerin mahrem yaşamını keyfince yönetmesi gerektiği zırva fikri nereden kaynaklanmatadır, diye sordu kabil, Bunu biz bilmiyoruz, dedi meleklerden biri, Bu tür şeyler hakkında bize neredeyse hiçbir şey söylenmez, gerçekte biz ancak güç gerektiren işlerde hizmet ediyoruz, diye ekledi diğeri, sitemli bir ses tonuyla”

“And so it was that Michael built a brown castle on the peak of his mountain, Gabriel built a golden pyramid in the midst of his plain, saying it was both a holy temple in my praise and an edifice that would guide him on his pattern for his future work, though I knew that only he would ever understand it, to my amusement, and Raphael built a silver palace to sparkle above the trees of his forests, as his home and celestial workshop, and I was well pleased with their work, as ever it was better than what I had hoped for. "That was the First Age, the Archangel Age, long over. I can speak in much detail about each stage in my creation, and my scribes have written all my words on each stage in the books I gave to the angel courts, for study and meditation and for prayer, but such details are for my sons and daughters most interested in them, when they are of an age, with the understanding, to comprehend such things.”

“Of all the places in the world, you ended up in New Orleans?” I asked, unable to keep the sarcasm from my voice. Michael nodded. “Yes,” he agreed, apparently not registering the sarcasm. “Please,” I muttered, pulling a face. “Hurricanes, poverty, homes that are never going to be rebuilt, oil spills... this city has had so much crap thrown at it, and you’re telling me that there are angels here?” Again, Michael nodded. “Yes. Regardless of what has happened or what is happening, this city fights.” Okay, he may have had a point. The citizens of New Orleans were resilient; I’d give him that.”