Quotessence
Home / Topics / Iubire Quotes

Iubire Quotes

Browse 144 quotes about Iubire.

Iubire Quotes

“Ar fi inexact să pretindă că între el şi femeia aceea nu mai era iubire. Numai că, certandu-se adesea, relaţiile dintre ei erau cam neclare şi niciodată nu putea să fie sigur de ea. Dacă, de exemplu, el spunea că, la urma urmei, căsătoria seamănă cu cultivarea unui ogor sterp, ea răspundea furioasă şi repezită că înseamnă a face dintr-o casă stramtă una mai mare; iar dacă el zicea contrariul, ea spunea tocmai pe dos. Era un joc de-a huţa-huţa, care dura de doi ani şi patru luni. Poate ar fi mai bine să spunem că, decat să-şi piardă pasiunea, o îngheţaseră idealizand-o prea mult.”

“Rămânem lipiți, goi, umezi, cu respirațiile amestecate. Ea își sprijină fruntea pe pieptul meu, iar runele îmi pulsează acum în ritmul inimii ei. Îi miros părul, un amestec de flori de noapte și fum, și îi sărut tâmpla, gustul pielii sărate amestecându-se cu transpirația. — Nu mă lăsa! șoptește, cu voce frântă. — Nu mai știu să fug! îi răspund. Și nici nu vreau! Ne învelim în liniștea nopții. Păsările s-au liniștit, lacul oglindește cerul, iar stelele cad una câte una peste apă. Timpul încetează să mai existe. Nu mai sunt zei, nici săbii, nici războaie. Doar noi, doi iubiți care au găsit în sfârșit eternitatea în pielea celuilalt.”

“Un cuplu care durează este, în mod paradoxal, un cuplu care acceptă că este muritor, și se trăiește pe sine ca fiind releul unei aventuri care-l depășește. Puterea cuplului amoros stă în aceea că este imperfect și maleabil, protejat chiar de ceea ce-l face vulnerabil. Fiind imperfect, el poate fi reformat la nesfârșit. El rămâne, în ceea ce are esențial, o promisiune aruncată peste abisul îndoielii, un pariu pe longevitate, un act de încredere în puterile fecunde ale timpului.”

“Maitreyi continuă totuşi cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pămîntului. Îşi sprijini bine în iarbă pumnii purtînd inelul şi făgădui: ― Mă leg pe tine, pămîntule, că eu voi fi a lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mîna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dinţii zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape.”

“Unul dintre marile paradoxuri ale vietii este acela ca din constiinta de sine decurge o stare de anxietate. Contopirea elimina anxietatea intr-o maniera radicala – prin eliminarea constiintei de sine. Persoana care s-a indragostit si a patruns intr-o stare extatica de contopire cu obiectul dragostei sale nu se mai gandeste la sine, pentru ca stingherul si dilematicul eu (alaturi de angoasa insotitoare a izolarii) se dizolva in noi.”

“Iubirea este explozia stării de bine provenite din interiorul meu. E momentul în care sunt așa de fericită încât soarele îmi pare mai strălucitor și parcă și griul cerului îmi pare mai luminos. Momentul în care mă trezesc zâmbind fără motiv. Când nebuniile mă cuprind și dansez cu veselia. Când nu îmi permit să mă supăr pentru a nu îmi strica starea de bine. Când dependența de persoana iubită e bolnăvicioasă. Când mergi aiurea pe stradă și lumea te privește ciudat dar tu ești prea extaziată ca să poți observa. Când abia ce te-ai despărțit de persoana iubită dar deja îți e dor de ea. Atunci când îl suni noaptea târziu doar pentru a-i auzi vocea. Momentul acela minunat că te pierzi la o singură privire de a lui și chiar și după un an reușește să te surprindă. Când te face să te îndrăgostești din nou și din nou de el, la fiecare întrevedere.”

“În fine, sex, dragoste... nu mai contase pentru o secundă. Singurul lucru important era că o dorise, în cel mai primitiv mod. Și o dorea în continuare. Nu-i păsa cine era sau că fusese treaba lui să o prindă. Nici măcar nu-i păsa că acum un an de zile se scăldase în rușine din cauza ei. Toate acestea nu mai aveau vreo importanță în momentul de față. Tot ce voia era să se piardă în ea. Cel puțin o parte din el voia asta. Cu disperare.”

“Dezamăgirea precede de multe ori ura. Când e vorba de iubire suntem mai vulnerabili ca oricând. Acesta este momentul când după orice lovitură ai senzația că nu te mai poți ridica. Când e vorba de iubire, de obicei încerci să treci cu vederea. Dar la un moment dat, se adună prea multe. Doar suntem oameni, nu? Și se adună atât de multe încât nu le mai poți face față. Și atunci tot acel amalgam de sentimente contradictorii iese la suprafață, dezlănțuindu-se cu forța unei furtuni.”

“Poți să lași acea persoană lângă care ai trăit cele mai minunate momente din viața ta să plece? Poți lăsa persoana lângă care ai înfruntat toate provocările pe care viața ți le-a oferit să plece? Poți lăsa persoana în care ai atâta încredere să plece? Pentru că vezi tu, iubirea amplifică toate aceste trăiri. Nu poți lăsa persoana care te ajută să te redescoperi să plece. Ar trebui. Dar nu poți. Oamenii nu sunt capabili de o astfel de iubire pură.”

“Am fost învățați că așa trebuie, că rostul nostru se aliniază orânduirii comunității într-un fel în care armonia se perpetuează. Bătrânii, în înțelepciunea perilor albi, știau cel mai bine cum se cade a fi aranjate piesele acestui puzzle numit „căsătorie”. Dintre toate dominantele, puterea, influența și banul jucau la dublu printre variante. Tot printre ele, dansa și norocul la vedere cu indiferența. Nu interesa pe nimeni însă dacă bucuria își găsea culcușul printre rândurile aranjamentului. Nici dacă emoția exista prin apropiere. Cupidon se pare că nu pășise încă printre hotare, iar iubirea în esența ei pură era prigonită din conversațiile mature, fiind considerată încă un tabu, despre care nu se cădea să pomenești. La schimb însă, iubirea aluneca abrupt în datorie. „Copiii buni ascultă de părinți.” Un clișeu mult prea uzat și abuzat.”

“Dincolo de iubiţi, sunt prietenii. Ce m-aş fi făcut eu fără fetele mele? Ce-aş fi făcut, dacă n-ar fi fost lângă mine în toate clipele de deprimare şi deznădejde prin care am trecut? Prietenii sunt lângă tine mereu, cred că aceasta e cea mai pură şi adevărată formă de iubire posibilă. Ei sunt lângă tine necondiţionat şi au mereu de oferit o îmbrăţişare caldă şi un umăr pe care să plângi.”

“Cinci prietene stând în jurul unei mese. Cinci prietene care au pornit pe un drum cândva demult, cu cincisprezece sau poate șaisprezece ani în urmă, și care s-au transformat în femei.Timpul le-a schimbat, însă ceva a rămas, ceva le-a ținut împreună și le-a adus zâmbetul când n-a mai fost soare să le zâmbească, le-a îmbrățișat când nu era nimeni să le îmbrățișeze. Și-au păstrat mereu dorința de a merge mai departe, dorința de a zâmbi, dorința de a fi împreună, de a iubi.”

“Minunata consecință a ideii că se contopesc două suflete și două voințe este că celălalt nu mai are de ce să-mi fie recunoscător mie pentru «serviciile ori favorurile pe care i le fac», la fel cum eu nu am de ce să-mi mulțumesc mie pentru faptele pe care le săvârșesc spre propriul meu bine. Prietenii de suflet nu numai că refuză să calculeze costurile și avantajele prieteniei, dar nu sunt nici măcar conștienți de ele. Însăși ideea de «favoare», «datorie» sau «recunoștință» e separatoare și nu poate decât să le repugne sufletelor cu adevărat contopite într-unul singur.”