Quotessence
Home / Quotes / C Quotes

C Quotes

Browse famous quotes beginning with C. This page is a child index of the full Popular Quotes A-Z directory.

All C Quotes

“Când am intrat prima dată într-o școală, acum 20 de ani, nu știam că începuturile pot fi atât de zguduitoare. Ani la rând am încercat să mă adaptez unui sistem care nu se adapta niciodată la mine. Am învățat din mers ce înseamnă identitatea unui profesor, cât de mult te expune o clasă și cât de repede se vede adevărul tău interior când stai în fața copiilor. Astăzi sunt psiholog și lucrez cu profesori, adolescenți și adulți care trec prin aceleași întrebări pe care le-am avut și eu. Există un moment în viața fiecărui profesor în care își pune aceeași întrebare: De ce nu mi-a spus nimeni cum e, de fapt? Am creat această resursă pentru ca debutanții să nu meargă singuri. Ca să știe că nu este nimic în neregulă cu ei dacă se simt copleșiți.”

“Când izbucneşte un război, oamenii spun: "n-are să dureze, prea e stupid". Şi, fără îndoială, un război este desigur prea stupid, dar asta nu-l împiedică să dureze. Prostia stăruie întotdeauna şi faptul s-ar observa dacă fiecare nu s-ar gândi mereu la sine. Concetăţenii noştri semănau în această privinţă cu toată lumea, se gândeau la ei înşişi, altfel spus, erau umanişti: nu credeau în flageluri. Flagelul nu este pe măsura omului, îţi spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna şi, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, şi umaniştii cei dintâi, pentru că nu şi-au luat măsuri de precauţie.”

“Când jobul-minune a ieșit din peisaj, m-am trezit într-un fel de gol existenţial, de fapt o stare ce poate fi asimilată unei depresii. Ieșind din Matrix, am înțeles că pentru mine nu prea mai exista altceva în afara serviciului, pentru că, de atâta nefolosinţă, în restul vieţii mele nu sădisem vreun alt rost. Cum ajunsesem aici? Ați simțit-o și voi pe pielea voastră cum societatea în care trăim ne încurajează constant să credem că o viață reușită înseamnă să colecționezi cât mai multe, mai ales muncă presărată cu succese. Eu înțelesesem că succesul meu este educația, primul dintre ascensoarele sociale.”

“Când omul va reuşi să coboare în sine luminându-şi tenebrele care în permanență îl agită, când va reuşi să facă saltul de la teorie la acțiune şi de la inteligență la înțelepciune, atunci se va împăca cu sine şi în lume va domni pacea. Atâta vreme cât un singur om va prococa altui om suferință, lumea nu va avea linişte. Pentru că oricât de mult s-ar strădui unele teorii să ne convingă de apariția noastră prin hazard, viața are un sens.”

“Când toate aparențele sunt în favoarea noastră, când rațional nimic nu ne lispeşte, undeva în adâncul ființei noastre rămâne un colț de nefericire. Este tristețea ființei noastre esențiale care nu-şi găseşte ecou în lumea concretă, în viața trăită. Este strigătul ființei autentice care se simte sufocată, strivită, neîmplinită, nefericită.”

“Cât sunt de reci cuvintele! Nu există niciodată nimic care să poată fi pe măsură. Sufăr, sufăr, sunt un strigăt, sunt ceva care se contorsionează, îmi simt capul plin și greu și gândesc neînchipuit de repede. Și nimic nu iese, nimic nu iese. Să scriu? Inutil să scriu. [...] Oamenii au luat cuvintele și au făcut cu ele literatură. Iar acum, eu nu mai pot să-ți spun cât sufăr.”

“Cât timp așteaptă ceva din partea universului, omul e un negustor care umblă să primească, care schimbă bani și face troc, și se înfurie când dă greș, și se sinucide când nu i se dă ce e al lui, dacă polițele nu-i sunt plătite, dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile. Dar omul care a renunțat la orice rasplată, care lucrează pentru ceea ce e sortit pieirii știind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împacat in acest univers. El singur e nobil in fața samsarilor care-l înconjoară, chiar dacă aceștia au scris pe firmele pravăliilor lor numele cele mai pure, mai ideale, mai metafizice.”

“Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceștii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbușit de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire?”