Quotessence
Home / Topics / Japanese Literature Quotes

Japanese Literature Quotes

Browse 225 quotes about Japanese Literature.

Japanese Literature Quotes

“Listen kiddo, by the time you grow up you'll have collected a whole lot of this 'dirt of life' stuff, right, you won't know where it's coming from but it'll pile up, and clothes and pearls won't look as beautiful to you as they do now -- that's for sure. The problem is that dirt, see? You can't ever settle down in one place, you've got to live like you're always, always staring way off into the distance.”

InspirationalJapanese LiteratureContemporary Literature
Book:Asleep
Create image

“A feeling of liberation should contain a bracing feeling of negation, in which liberation itself is not negated. In the moment a captive lion steps out of his cage, he possesses a wider world than the lion who has known only the wilds. While he was in captivity, there were only two worlds to him; the world of the cage, and the world outside the cage. Now he is free. He roars. He attacks people. He eats them. yet he is not satisfied, for there is no third world that is neither the world of the cage nor the world outside the cage. Etsuko however, had in her heart not the slightest interest in these matters. Her soul knew nothing but affirmation.”

FreedomExistenceJapanJapanese LiteratureClassicsJapaneseYukio MishimaMishimaThirst For LoveJapanese ClassicsJapanese Lit
Book:Thirst for love
Create image

“Não exagero ao afirmar que o primeiro problema com que me defrontei na vida foi a questão da beleza. Meu pai não passava de um humilde monge provinciano com conhecimentos deficientes de vocabulário. Tudo que ele pôde me ensinar foi que "nada nesse mundo era mais belo que o Pavilhão Dourado". O simples pensamento de que a beleza já existia em algum lugar desconhecido causava-me descontentamento e ansiedade. Porque se de fato ela existisse nesse lugar, então minha própria existência seria algo alheio a ela.”

BeautyJapanese LiteratureYukio Mishima
Author:Yukio Mishima, 三島 由紀夫
Create image

“Renga with Katie There's no better place Than in each moment with you Traveling through life Regardless of place and time, Or seasons and location, I never look back To a time without you there And wish to return We are each other's constant In an ever changing world On a pilgrimage To no place particular, Destinationless Each moment we're arriving At another sacred place Appreciating, Remembering life before You opened my eyes It's both vivid and soothing Like I'd never had vision Now I see the way, As we travel together The fog is lifted Each sight reveals each other Each step reveals another”

ChangeJourneyHaikuTravelingJapanese LiteraturePilgrimageHaiku On LoveRenga
Book:17: Haiku Poems
Create image

“Да, видимо, цель существования - трата свободы. Человек часто поступает так, будто цель жизни - накопить свободу, но не есть ли это иллюзия, проистекающая от хронического недостатка свободы? Как раз потому, что люди ставят перед собой такую цель, они начинают рассуждать о конце Вселенной, и одно из двух: либо превращаются в скряг, либо становятся религиозными фанатиками”

Japanese Literature
Book:The Face of Another
Create image

“If it’s a girl,” she continued, “let’s not allow her too much education.” “I agree,” Matsuda answered. “Too much schooling is no good anyway.” “Of course, we’ll have to send her for the compulsory years.” “No, they’re the worst. Let’s hire tutors.” “Far too expensive. I’ll never agree to that,” Fumiko replied. “No, she can just go to the local school. When she graduates from junior high, I’ll keep her at home and treat her like a maid. By this time of the morning, she’ll be up cooking our breakfast. I’ll be lying in bed like this, taking it easy with you.” “That sounds nice.” “So it appeals to you. In that case, I’ll make her cook breakfast when she’s in grammar school.” “Will a first-grader be able to cook?” “She won’t have any choice. And she’d better get the rice just right.” “The poor little thing!” “But it’s best to be strict with girls — better for them.” “True.” “I’m not going to have a girl who thinks too much. Let’s raise her so she’ll never talk back. I don’t mean just so she can restrain herself — I want her incapable of talking back — a girl who has no opinions of her own. A girl who does what she’s told, automatically, like an idiot. Even her face must be an idiot’s face.” “A girl like a doll.” “Yes. When she’s small, I’ll train her to serve other people, like a good little wife — like the girls in ancient China. As soon as she gets out of school, I’ll marry her off.” “I’ll go and visit her. I’ll take her some of that sugar we got as a present, behind your back.” “Will you indeed.” “But you never use it to cook with. There’s too much, anyway.” “How do you know?” “You told me.” “Did I? Well, take it, then.” “I’ll go and see her every Sunday.” “Her husband won’t like that.” “That’s all right. He’ll understand. I’ll find her a kind husband.” “He won’t stay that way. I’ll encourage him to be cruel and mean. You must encourage him, too — to have affairs and drink. If you meet any beautiful women, you mustn’t keep them for yourself. Send them over, lots of them, to him, just like the sugar. She won’t get any sympathy when she comes over to complain. I’ll show her my body. ‘Look!’ I’ll tell her: ‘Look at what your father does to me. I can bear it, and so should you!”

Japanese Literature
Book:Toddler-Hunting & Other Stories
Create image

“„Există unii care, socotind că patosul este neapărat trebuincios teatrului de păpuşi, folosesc adesea în scrierile lor cuvinte ca «m-a mişcat adine », sau care atunci cînd cîntă versurile o fac pe glasuri tulburate de lacrimi. Aşa ceva nu-i genul meu. Eu am rezervele mele faţă de patos. Atunci cînd există sobrietate, rezultatul e mişcător şi, cu cit vor fi mai puternice şi mai sigure melodia şi cuvintele, cu atit mai adîncă emoţia stîrnită. De aceea, cînd cineva spune despre ceva întristător că e întristător acela pierde tilcurile, iar la sfîrşit pînă şi impresia de tristeţe păleşte. E important nu; să se afirme « este trist », ci să se perceapă tristeţea." (Chikamatsu)”

PoetryJapanese LiteratureKeeneSugestion
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“În literatura japoneză ceea ce rămîne neexprimat se ia în seamă cu tot atîta grijă ca şi ceea ce se exprimă, la fel cum în pictura japoneză spaţiile goale sînt făcute să aibă o putere de evocare la fel de mare cu a munţilor şi pinilor îngrijit conturaţi. Pare că se manifestă mereu o împotrivire instinctivă la rostirea cuvintelor limpezi, fie ele „sînt atît de fericit" sau „e atîta tristeţe". Rareori este acceptată prezentarea în totalitate a unei privelişti sau a unei experienţe.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Ceea ce încercau, în schimb, să facă poeţii şi pictorii japonezi se poate ilustra excelent printr-o anecdotă celebră. Se spune că într-o zi un mare general, îmbrăcat într-o armură strălucitoare, aştepta o vizita. Fu informat că urma să vină cineva care nu trebuia să-i vadă îmbrăcat în armură, aşa că îşi trase pe el în grabă o mantie uşoară de mătase albă. Efectul dat de sclipirea armurii lustruite prin mătasea subţire este cel spre care năzuiau poeţii. Scriitorii japonezi n-au dorit niciodată să descrie întreaga măreţie a generalului cu armură, nici toată frumuseţea unei zile de primăvară. Ei au preferat să vorbească despre sclipirile metalului, sau despre înflorirea unei singure flori, făcîndu-ne astfel pe noi să ne imaginăm restul întregului din care s-au distilat aceste citeva picături.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Încercarea de a reprezenta entităţi mai largi prin mici detalii a condus la un realism şi o concreteţe a imaginii care contrastează în mod straniu cu ambiguitatea nebuloasă a efectului general. Zgomotul apei în care sare o broască, ţîrîitul ascuţit al greierilor, parfumul unei flori necunoscute pot fi imaginea centrală în jurul căreia se construieşte un poem japonez. Aici putem detecta influenţa doctrinei budiste Zen, susținea, între altele, că iluminarea poate veni din orice percepție. Săritura broaştei ce tulbură liniştea profundă a unui iaz putea fi şi ea un med de a obţine iluminarea, asemeni unei autentice întruchipări a vieţii.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Literatura lor conţine citeva din cele mai lungi romane şi piese de teatru din lume, unele dintre ele de o inaltă ţinută literară, dar aptitudinea specială a japonezului pentru detaliul splendid şi sugestiv n-a fost egalată de înzestrarea sa pentru construcţie… Privind retrospectiv, ne reamintim romanul prin fărîme minunat colorate ce se îmbină cumva .într-un întreg nedefinit. Şi aşa cum pictorii impresionişti europeni creează o iluzie de realitate în ciuda faptului că peisajele lor sînt compuse, aparent arbitrar din stropi de vei'de, portocaliu, albastru şi toate celelalte culori, tot astfel intîmplările aparent discontinue ale unui roman japonez, contopindu-se una în alta, ne lasă impresia înţelegerii vagi a vieţii nipone.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Caracteristic Japoniei este modul viguros de tratare a temelor, atîţ în literatură cît şi în arta plastică, unde artistul încearcă să facă acelaşi lucru ca şi predecesorii săi, dar într-o manieră uşor diferită… Nu e deloc surprinzător, fiindcă într-o ţară în care poezia era recunoscută de unii drept o religie este cu totul firesc ca atît cuvintele cit şi imaginile vechilor poeme să-i vină poetului în minte la fel de repede ca şi gîndurile noi, incit el gîndeşte frecvent în formulările altora, adăugînau-le doar culoarea personală.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“La fel, întîlneşti aceleaşi istorii figurînd ca intrigi de bază ale oricărui tip de spectacol teatral japonez. Publicul care urmărea o piesă pe una din temele familiare lui nu se aştepta la surprize în final şi nici la vreo schimbare importantă în intrigă; era interesat doar de detalii, remarcînd diferenţele rezultate din manifestarea temperamentului dramaturgilor succesivi, aşa cum în teatrul grec povestea lui Oedip, aproximativ aceeaşi în tratarea lui Eschil, Sofocle şi Euripide, diferea totuşi semnificativ, la toţi aceşti artişti, în ceea ce priveşte detaliile, ca şi în tratarea psihologică a conţinutului. într-un fel, faptul că subiectul este preconceput permite dramaturgului să-şi exerseze talentul într-un mod mai subtil decît prin născocirea unei intrigi, ceea ce explică de ce unii dramaturgi,”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“I know how affected this sounds, but I want to die so bad I can’t stand it. From the time I was born, all I’ve ever thought about is dying. It would be better for everybody if I did—that’s clear enough. But I can’t seem to do it. Some strange kind of, fearsome kind of god keeps stopping me... My work means nothing. I have no masterpieces and no spectacular failures. If people say a piece is good, it’s good, and if they say it’s bad, it’s bad. It’s like breathing—in and out, in and out. What scares me is that, somewhere in this world, there is a God. There really is one, right?... There is a God, right?”

DepressionHopelessnessJapanese Literature
Book:ヴィヨンの妻 [Viyon No Tsuma]
Create image

“The Heian Period (794–1185) was Japan’s classical era, a time of peace and opulence, when the imperial court in Heian-kyō (“Capital of Peace and Tranquility”: later Kyoto) was the fountainhead of culture, and the arts flourished. Toward the end, however, political power slipped from the aristocracy to the warrior class, the decline of the imperial court led to the decay of the capital, and peace gave way to unrest. This was the part of the Heian Period that interested Akutagawa, who identified it with fin-de-siècle Europe, and he symbolized the decay with the image of the crumbling Rashōmon gate that dominates his story. Director Kurosawa Akira borrowed Akutagawa’s gate and went him one better, picturing it as a truly disintegrating structure, entirely bereft of its Heian lacquer finish, and suggestive of the moral decay against which his characters struggle. His film Rashōmon (1950) was based on two of Akutagawa’s stories, “Rashōmon” and “In a Bamboo Grove.” Both—themselves based on tales from the twelfth century—reach far more skeptical conclusions than the film regarding the dependability of human nature and its potential for good. (Jay Rubin)”

Japanese LiteraturePerspectivesKurosawaHeianRashomon
Book:Rashomon and Other Stories
Create image

“Prozodia japoneză a fost determinată de însăşi natura limbii... Versurile japoneze se bazează pe un calcul al silabelor şi diferitele tipuri de poezie sînt în mod obişnuit deosebite între ele prin numărul silabelor pe care le conţin. Astfel, tanka este un poem de 31 de silabe, dispuse în versuri de 5, 7, 5, 7 şi din nou 7 silabe. Haiku, formă dezvoltată mai recent, conţine 17 silabe dispuse în trei versuri de 5, 7 şi 5 silabe. în aceste două forme şi în variantele bazate pe ele trebuie căutat aproape tot ceea ce consideră japonezii că este poezie. Se înţelege cu uşurinţă că nu e nici o problemă să compui o poezie de numai 31 sau de numai 17 silabe, fără rimă şi ritm dar mai trebuie adăugat că e tot atît de dificil să scrii în japoneză ceva de valoare ca şi în cazul oricărei alte limbi… Ne vom găsi în prezenţa unui foarte mic număr de subiecte considerate a fi apte pentru poezie, iar în acest restrîns cadru tematic vom descoperi şi un număr restrîns de moduri de tratare a subiectelor respective… Dar asemenea idei religioase precum cele întîlnite în poezia japoneză sînt destul de simple şt n-au putut să-i tulbure prea mult pe poeţi. E întru totul caracteristic faptul că antiintelectuala doctrină budistă Zen a produs în poezia japoneză singura influenţă religioasă semnificativă.”

Japanese LiteratureKeene
Author:Donald Keene
Create image

“A doua aserţiune a lui Tsurayuki este că poezia avea rol de intermediar în intrigile amoroase. Poate că aceasta n-are nevoie de prea multe explicaţii, obişnuiţi cum sintem cu poezia de dragoste din diferite limbi europene, însă pînă nu citim unul din romanele japoneze de curte, cum ar fi Povestea lui Genji, scrisă în jurul anului 1000 e.n., nu sîntem pregătiţi să înţelegem în ce măsură putea să servească acestui scop poezia. Conversaţiile iubiţilor erau susţinute în întregime în poeme, iar o aluzie poetică strecurată cu măiestrie putea să cîştige inima unui bărbat tot aşa cum ar fi făcut-o întrezărirea fugară a chipului iubitei. Există un întreg repertoriu al poeziei japoneze de dragoste, cor.stînd în mărturisiri ale pasiunii, cîntece de despărţire, jeluiri prilejuite de infidelitate etc. Importanţa poeziei ca mijlocitor în iubire decurge din acele — aproape stranii pentru noi — relaţii curteneşti ale aristocraţiei japoneze din secolele IX, X şi XI, cînd s-au formulat tehnicile poeziei respective. Deoarece doamnele nu puteau fi văzute de nici un bărbat cu excepţia soţilor legitimi, conversaţiile dintre iubiţi, cel puţin în faza iniţială, se purtau printr-un paravan care ascundea femeia.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“Într-adevăr, cînd citim romanele japoneze sîntem aproape izbiţi de stăpînirea de sine cu care nişte eroi aflaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte reuşesc să-şi găsească timp pentru a compune o poezie de adio despre căderea florilor de cireş; sau de versurile unor simpli soldaţi care admiră o noapte de iarnă spre a compune o poezie împreună. Dar în Japonia poezia aparţine tuturor claselor sociale; pînă şi astăzi, aproape fiecare japonez e în stare să scrie fără dificultate un poem, chiar dacă, fireşte, acesta poate fi lipsit de orice merit literar.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image

“După Tsubouchi, pentru a se ieşi din impasul literar în care se găsea Japonia, soluţia era adoptarea viziunii occidentale asupra literaturii şi abandonarea vechiului concept al literaturii văzute ca instrument al scopului didactic… În Japonia nu exista o asemenea tradiţie a individualismului, cel puţin de cînd războaiele civile din secolul al XII-lea şi de mai tîrziu au dus la formarea unei societăţi feudale rigide, în care pretenţiile individului erau reprimate cu severitate… Astfel, cînd cineva îşi ia rămas bun de la amfitrion după o petrecere, el trebuie să se scuze pentru comportarea sa nepotrivită, şi tot astfel, urmărind căderea florilor de cireş sau spuma dusă de apă, el trebuie să scoată exclamaţii în legătură cu grabnica trecere a vieţii. S-a elaborat un tipar de comportare care a anulat orice preferinţă individuală; faptul dă o oarecare platitudine ornamentală unui popor care iubeşte istoria şi ficţiunea.”

Japanese LiteratureKeene
Book:Japanese Literature: An Introduction for Western Readers
Create image