Quotessence
Home / Quotes / S Quotes

S Quotes

Browse famous quotes beginning with S. This page is a child index of the full Popular Quotes A-Z directory.

All S Quotes

“Superstitions, and especially the early cultivation of religion, with its "fear of the Lord" and of unknown mysterious agencies, are especially potent in the development of the instinct of fear. Even the early cultivation of morality and conscientiousness, with their fears of right and wrong, often causes psychoneurotic states in later life. Religious, social, and moral taboos and superstitions, associated with apprehension of threatening impending evil, based on the fear instinct, form the germs of psychopathic affections.”

“Superstitions, bigotries, hypocrisies, prejudices, these phantoms, phantoms though they be, cling to life; they have teeth and nails in their shadowy substance, and we must grapple with them individually and make war on them without truce; for it is one of humanity's inevitabilities to be condemned to eternal struggle with phantoms.”

“Superstring theories provide a framework in which the force of gravity may be united with the other three forces in nature: the weak, electromagnetic and strong forces. Recent progress has shown that the most promising superstring theories follow from a single theory. For the last generation, physicists have studied five string theories and one close cousin. Recently it has become clear that these five or six theories are different limiting cases of one theory which, though still scarcely understood, is the candidate for superunification of the forces of nature.”

“Supliciul disperării constă tocmai în faptul că nu poţi muri. De aceea, ea se apropie mai mult de starea de agonie, când zaci, te chinuieşti de moarte şi nu poţi muri. Astfel, a fi bolnav de moarte înseamnă a nu putea muri, totuşi nu ca şi când ar persista speranţa de a supravieţui, nu, ci absenţa speranţei constă în faptul că nu mai există nici măcar ultima speranţă, moartea. Atunci când pericolul suprem este moartea, ea speră în viaţă; cine a cunoscut însă pericolul şi mai îngrozitor, speră în moarte. Dacă, aşadar, pericolul este atât de mare încât se pun speranţele în moarte, disperarea constă în absenţa speranţei de a putea măcar muri. Disperarea este aşadar boala de moarte, această contradicţie chinuitoare, această boală aflată în sine, de a muri veşnic, de a muri fără totuşi să mori şi de a muri moartea. Căci a muri înseamnă că totul se încheie, dar a muri moartea arăta că trăieşti faptul de a muri; şi dacă îl trăieşti o singură clipă, înseamnă că îl trăieşti pe veci. Dacă omul ar muri de disperare aşa cum se moare de o boală, atunci ar trebui că eternul din el, sinele, să poată muri în acelaşi sens în care trupul moare dintr-o boală. Or acest lucru este imposibil; faptul de a muri al disperării se converteşte permanent în viaţă. Disperatul nu poate muri: «pe cât de puţin poate un pumnal să ucidă gânduri», pe atât de puţin poate mistui disperarea veşnicia, sinele aflat la baza disperării, al căror vierme nu piere şi al căror foc nu se stinge. Totuşi disperarea înseamnă tocmai să te macini în interior, dar este o măcinare neputincioasă a unui sine care nu este în stare de ceea ce vrea. Disperarea vrea însă să se nimicească, ceea ce îi este peste puteri, iar această slăbiciune este o nouă formă de a se roade pe dinăuntru, în care totuşi disperarea din nou nu poate ce vrea, să se autodistrugă, ci avem de-a face cu o potenţare sau cu legea ridicării la putere. Această măcinare este ceea ce aţâţă sau e incendiul glacial din disperare, o măcinare întoarsă mereu spre interior şi care roade tot mai adânc şi tot mai neputincios din sine. Pentru cel ce disperă nu este o consolare nici măcar faptul că disperarea pe el nu-l distruge; dimpotrivă, tocmai această consolare este supliciul care ţine în viaţă disperarea mistuitoare şi viaţa în durere mistuitoare. Căci tocmai de aceea el nu a disperat, ci disperă: pentru că nu se poate distruge, nu se poate lepăda de sine, nu se poate nimici. Aceasta este formula potenţată a disperării, urcarea febrei în această boală a sinelui.”

“Supo entonces que sobre aquella roca empezaría a construir un santuario, un cementerio de ideas e invenciones, de palabras y prodigios que crecería sobre las cenizas [...] y que algún día albergaría la mayor de las bibliotecas, aquella en la que toda obra perseguida o despreciada por la ignorancia y la malicia de los hombres iría a parar a la espera de volver a encontrar al lector que todo libro lleva dentro.”

“Suponer que los balseros cubanos abandonan la isla por razones que nada tienen que ver con el régimen de Castro es otra alegre temeridad (...) Todo el mundo sabe que huyen de Castro y lo que él representa para el pueblo cubano en términos no sólo de hambre y penuria, sino también de represión política. Buscan no sólo medios de supervivencia sino otra cosa que han perdido en su isla de infortunios: la libertad.”

“Supongo que, a fin de cuentas, todo depende de tu experiencia personal. Las mujeres estamos acostumbradas a que nos pasen cosas que pueden considerarse «enfermedades» (calambres, hemorragias, náuseas matutinas, hinchazón, dos tetas enormes que duelen que te cagas) pero que, en realidad, solo son consecuencias de estar vivas; de modo que, cuando nos ponemos enfermas de verdad, no nos asustamos. Nuestro cuerpo está sufriendo espasmos y expulsando cosas continuamente.”

“Supongo que si a uno le gustaban las perras frígidas que escondían corazones atados con oro, se podría decir razonablemente que el Gran Príncipe Justin de Verania era un hombre atractivo. Claro, a menudo parecía que había mordido el más amargo de los limones (algo de lo que había intentado curarlo, pero que parecía empeorar), pero hombres y mujeres amaban su piel de porcelana, alabando poéticamente sus rizos marrón chocolate. Qué majestuoso es, exclamaban. Qué hermoso. Era como si los dioses mismos tuvieran algo que ver. Incluso después de que esencialmente lo había reencarnado, se veía bien constituido. Era escultural, de hombros anchos y cintura estrecha. Tenía dedos elegantes y palmas encallecidas, un testimonio de lo bien versado que estaba como espadachín. Su lujosa túnica bordada se estiraba ajustando sus brazos y pecho. Sus pantalones tenían la cantidad justa de tiro entre sus muslos y... —Santa mierda —respiré—. Eres de ensueño. Él dijo: —¿Qué? —Sin inflexión alguna. —Me gustas, no, solo... dame un momento. Mi visión del mundo ha cambiado y estoy luchando para seguir adelante. Y qué... más o menos es un día normal para ti, ¿no? —¿Cuándo te volviste atractivo? —Exigí. —¿Estás seduciéndome? —preguntó con incredulidad. —¡Qué! ¡No! Por supuesto no. Al menos, creo que no. ¿Soy yo? Realmente necesito sentarme y pensar en esto. ¿Qué estoy haciendo? ¿Con esto? ¿Con mi vida? Oh, dioses míos, ¿qué estoy haciendo con mi...”

“Supplements are very important, especially a multiple vitamin. The American Medical Association now says we should take one. And fish oil because it has omega 3 fatty acids and they have been found to lower depression, dementia, ADD, and people who kill themselves. So fish oil supplements; I have been taking them for years, I actually scanned my brain before and after and it's better.”

“Supplication creates blessing, and although the blessing is understood as something given to you, something that somehow engulfs you from the outside, in fact blessing really isn’t given to you at all. When you supplicate, you generate faith and devotion. That faith and devotion cause the appearance of what we call blessing.”